Sub un cer plin de suspine, limpede să-l sorbi de sete Ochiul bălţii de iubire parcă-ar vrea să ne îmbete, Dintr-o scorbură clipesc urme noi de stele vechi Singuratice vin umbre, strajă zilei stau perechi… Brazi înalţă vârfuri lungi despicând văzduhul moale Lăsând urme înţepate cerului proptit la poale Cetinei îi curg săgeţi de lumină să ne scalde În miroznă de răşini sus pe culmile înalte… Cuib de adevăr să facem în copacul vieţii noastre Trainic pentr-un pui de suflet al iubirii dintre noi Furii n-or ‘cerca să mute mai înalt cer cu năpaste Lăsând norii zdrenţuiţi şi neplânşi, doi câte doi… Fierbe-n taină viaţa astăzi, mustăceşte timpul aiurit! Ochiul bălţii de iubire seacă, zimţii veşniciei muşcă-ncet Rasa omenirii zace, e durută crunt de neiubit Orizontu-nţepeneşte iată : are guler dat cu aspru-apret Bucurie... vino să ne bucuri, fără tine buzele nu râd Scâncesc zorii cruzi, atârnă cerul risipit, uscat şi hâd! Te prefaci tristeţe preaumilă, noi -