Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din decembrie, 2018

Scot din traista dimineţii, reci izvoarele de zi

 *** Când nisipuri mişcătoare par a fi nişte câmpii ... doldora de margarete şi de spice-n puf ușor Eu din traista dimineţii, scot izvoarele de zi ca să-mi spele de păcate, gândul prăfuit de dor * Îmi spusese mie maica: dincolo de rău, e BINE Negura venit-a valma, tot aşa se duce iar Floarea inimii se-ntreabă: dacă nu măicuţa, cine? Să-mi aline din dureri, cu dulceaţă, drag şi har… * Cu privirea risipită pe fereastrele din vise Văd în traista dimineţi, reci izvoarele de zi Simt un suflet cum șoptește peste mările deschise: Îngerașul meu romantic, eşti puternică, nu ştii?* * E un liliac destoinic, jumătatea mea visată Cu privirea când senină, când pătrunsă de vâltori Toate florile din lume, de parfumul lui se-mbată Iar eu dorm pe pat de frunze îmbătată de spendori * Orice clipă ce se naşte poarta aripi de sfială Ca o piatră prețioasă la grumaz de bidivii la trăsura soartei frânte pe loitra de-ndoială Mi-așez traista dimineţi cu brățări trandafirii. * N