Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2019

Refugiat în palma sorţii

Tăcerea ceasului mă mișcă și limba lui în pas greoi Măsoară focul din cuvinte ce doarme-n frunza de trifoi În nopțile cu mii de maluri, ca un ocean cu fundu-n sus, Găsesc în vorba nerostită, că multe mai avem de spus. Un umăr plânge melancolic sub patima aprinsă, vie, Iar inima în piept se zbate sub dor visat de frenezie, Astept să-mi vii ca o nălucă în clipa verde zbuciumată În prinț duios cu noaptea-n plete și fruntea ta nesărutată. Sunt primăveri ucise-n crânguri cu stoluri albe de lumină când amintirile sunt ruguri, culcate-n solduri de stupină parfumul și-a secat izvorul prin tainicul ținut de jar, Sau poate crivățul ne zvârle prohodul tristului amar. Azi, dorul pune voinicește în labirintul greu de viață Corola zorilor ce vin să stea de strajă-n dimineaţă, citesc în palma unei stele și sar pasaje cât mai lungi Că vreau cu degete de suflet, iubire, iarăși să m-ajungi.
Refugiat în palma sorţii, un suflet are de ales:
să moară în clipă tot mai rar, trăind în alb şi dulce, des.

Insolită

Stranie e viaţa, frunză în cădere
Sub privirile fântânii, umbrei seci de ieri
Toamnei arsă fără lacrimi - ape efemere,
păsuire nunţii noastre smerit să îi ceri


De prea mult fum, de prea puţină taină
Ni se rotesc ceasornice-n rărunchi
De-am şti croi văzduhului o haină
Şi i-am sculpta din vise noi un trunchi

E floare rară tihna nopţii - acum
În insomnii sfidând acoperişuri
Ce nu cunosc nevoi de foc şi scrum
Pe drumul ploii ascuţind tăişuri


Când marginile toate-au orizont
Nemărginirea se destramă lent
Şi desenează asfalturile-n rond
Cu vise cumpărate pe un cent


Doar vorbe în al buzelor mormânt
Enigme-n raftul sufletului rupt
Nici urmă de vreun rătăcit cuvânt
Sau alt oftat purtând obrazul supt