S-a pornit război, aud chiar la știrile din crâng Zumzăie umbrarul tot, paltini și-un salcâm nătâng Parcă-n aer simt miroznă și de izmă și de nuc, Ies pe prispă și desculță, uit de toate și mă duc! Am uitat de gustul dulce, amărui și-nțepător, Beau cu ochii după stele, năcăjită de un dor dar nu văd luna deloc, s-a ascuns gândesc, sfătoasă Și pe boltă, o iubire e tot unică, frumoasă... Auzisem eu o bârfă: cică soarele o vrea, O pândește zi și noapte, chiar cu stelele pe ea! Ziua arde ca nebunul și pârlește iarba-n vale Seara-așteaptă negura și îi cade la picioare... Bârfa asta se întinde, ca o boală necurată Șușoteli și ciripeli, chiar oftaturi din adânc Luna tot ascunsă e, dup-un nor, palida fată Iar de mila ei prin sălcii, stânjeneii galbeni plâng... Certărețe, la fereastră, trei mușcate frunzăresc: • Am văzut-o eu o dată, sta pe boltă, nu pleca •Soarele cu șapte raze, tot fierbinte, o sorbea! Concluzionând, firește: nu-i tăgadă, se iubesc! Dar ce e

                           Sigur am ostenit! să împart tristeţea unei şoapte la pulsul nebun al unui somn suprem… mă tângui amar, dar nu dau nici o şansă minciunii adevărul îşi pune lumina pe umeri peste aripi verzi şi cărnuri aburite plâng ca un port ce nu şi-a cunoscut marea trădări îmi sfâşie pielea pe dinăuntru dar la fereastră-mi râd muşcate vii un balon de săpun mă poartă mărturie printre pereţii mânjiţi de întuneric în lumea asta fără chei dincolo de-alei sunteţi voi actorii lumii devoratori de te iubescuri savurând plaja urmelor cuvintelor mele în jurul sufletului se-nsufleţeşte o chemare se aude exact cum doare! din privit în privit am ostenit!