(Seminței de măr) În față poteci, în mine mistere Se-ntrec felurit s-atingă lumină Prin pulberi de drum sclipind efemere Zac stele. Arzi lună, dar mult prea puțină Cu pasul desculț și tâmpla cuminte Mă-ntreb de ce vrăbii nu zboară-mprejur În zări umbre cresc, rostesc jurăminte Văzduhul e viu și aerul pur Mă-ndrept spre pădure, iluzii mă-ncearcă Ursite stau smirnă n-au timp de ursit Simt teama crescând sub strai, o libarcă s-ajungă la suflet ar vrea. E ticsit… …de neîntâmplări, de plecări și de ruguri E desferecată pădurea și verde Sunt crengi ce mă vor, mă strigă prin muguri În urmă cărarea orfană se pierde… Coșmarul se stinge sub pleoape febrile Pe buze am gustul seminței de măr Pierdută e frica, impulsuri caline Mă-ndeamnă să aflu curat… Adevăr! https://youtu.be/L1F3sHklg9k?t=14