Ca o absenţă-n care creşte fumul Ca un avar ce-şi dăruieşte visul Caut murirea în trei sferturi de cer Şi-mi risipesc scrâşnind, prea neştiut promisul Iar o absenţă-n care curge spuma Unor apusuri neînţelese-n trup, Atingerea-i şoptită, prea liniştită urma Risipei ce ne-a smuls, oftatul e-ntrerupt! Când o absenţă rupe tăcerile la mal Pe un talaz se lasă urmată-o-nchipuire Neliniştită rana se schimbă-n elixire Mai dulci decât dorinţele-n aval Uite, cum o absenţă se tânguie uitată… Nici umbra ei nu ştie, cum s-a născut cândva O certitudine-ar fi vrut, din neant adăpată Se rătăcise însă şi urma-i o…durea!   https://youtu.be/rrVDATvUitA?t=62

ADMIN                                            Printre şoapte răzvrătite, flori de nalbă tulburate Curajoase sunt, curate, vorbele de-alint, dintâi… Mai apoi, se risipesc, în neant,   ca deocheate! Soarele încet se saltă, sprijinându-se-n călcâi.   Undeva, suspină umbra, floarea-n sevă se dospeşte Tot imaginând răcoarea fluturaşilor firavi Hrănită din amintire, floarea de castan trăieşte Dincolo de nepăsarea, săgetând cu ochi hulpavi   De pe umărul dreptăţii, se iţesc ca idealuri, Doar dulceaţa-mbrăţişării, simplă ca o rugăciune Şi sărutul cast al gurii, ce-ar uni şi două dealuri, Cu fiori urcând din vintre, pe un drum ce nu se spune…   Ce muţenie mă-ncearcă! Trei tăceri nu-s de ajuns, Dacă inimii – o floare, simţăminte nu-i păstrezi Plânsul fără lacrimi vine, potrivindu-se ca… uns, Şi înneacă ce-am născut, din iubiri şi dor, nu crezi?   Zorii mustăcind a ceaţă, zornăie ca mărunţişul Trecătorilor prin viaţă, le revigorează gândur

💚 Se zbate o vrabie sub tâmplă, pe-obraz mi-s zâmbete furate în piept duc dorurile toate, alt anotimp mi se întâmplă cadenţe vesele se-nnoadă, prin pletele-mi   de aur stins un ţipăt siluit se stinge, pe suflet gol şi alb, prelins…   💚  În amintiri rămasă-s verde, în piept un crater adânceşte răni ce-s purtate cu sfială. Un vis pierdut la porţi cerşeşte. ştiu că mi-s tainele curate, nemâzgălite de vreo şoaptă, amestecând dureri cu spaime, iubirea tace şi aşteaptă… 💚  Aşteaptă-n gene un zbucium orb, ca fluturarea de aripă izvorul dulce-adulmec, sorb, şi-mi strâng bătăile în pripă, bătăi sub tâmple şi-n rărunchi, în pântecul – un avanpost nu-mi joc la sorţi norocul chior, şi rabd cu sârg, îndur cu rost… 💚  Această destrămare simplă, ca liniştea dintr-o icoană n-aş fi crezut că mi se-ntâmplă, neşansa mea-i o buruiană nu-nstrăinez avutul meu, această patimă sublimă o voi semna   - “ Iubirea Mea”, dar o ofer ca … anonimă!