Motto : În obrajii primăverii prospețime parcă nu-i Și deja mi-e dor de toamnă, de aroma de gutui...                                                                            *                                                                                                                   S-a rărit tâmpla răbdării, fără freamăt, fără vise Căsăpit de umbre triste, printre zise, printre scrise Dibuie răstălmăcirea tot sperând o izbăvire Într-un lac adânc, albastru pus în palma de iubire Muguri de gutui tresaltă, ar vrea ploii să-i mai spuie Cât de prețioasă-i roua pe obrazul de gutuie Amintiri din frunze amare ard în crengile-aplecate Stau petalele capcană, ori nu vor, ori nu se poate... Să-nflorească în fereastra cerului ce ne ascultă Cum tânjim a pace albă sau a tihnă mută, sfântă Este aroma tainei tale, răsfățată și gălbuie Când intră cafeaua toamnei, peste numele-ți   gutuie Palma-ncătușată, dreaptă nu-și va asmuți urâtul Și-mi plâng doru-n