* În caliciul nud al florii Ca pe-un munte-nalt, astenic Zgribuliţi aşteaptă zorii Chiar pe crucea de-ntuneric! Ce păreri, ce neputinţe, Gustă hăul printre frunze (amintiri de astă toamnă) foste muguri, azi lehuze… * Se zvonise, de pe vremea   când călătoreau cocorii, că ne e sortită o iarnă, încropită din nimic Sus pe crucea de-ntuneric zgribuliţi aşteaptă zorii… Cu iubire ar vrea să cearnă din rărunchi, un cer mai mic * Să te-mbeţi cu ape reci Sunt cuvinte iluzorii Ce rămân, când te petreci… Iar pe crucea de-ntuneric Zgribuliţi   aşteaptă zorii Scuturaţi ca flori de prun De un vânt ciudat şi sferic, Nici în pumn nu pot să-adun! * Într-o lume fără sensuri Teiubescuri se vând vrac Cum să-mi stăpânesc fiorii Mai apoi să râd, să tac? Zgribuliţi aşteaptă zorii tot pe crucea de-ntuneric Mut deodată, universul e feeric, ca fecioarele-n iatac! * Doamne! că iubesc atât, ce păcate grele-mi fac! Sus%20pe%20cruce