Motto: să licităm corect mirările uzate de neştiute-oftaturi şi prea-nţelepte şoapte Tăcerea-n miez de clipă, iarăşi ne asurzeşte prea îngânate guri şi prea flămânde şoapte se coace-n noi o pâine, se-mparte-n mii un peşte ce voluptate-i ziua, ce risipire-n noapte! În nici un templu azi, nu vom intra pe poante doar baletăm ritmatic, grimasele ne strâng prin amintiri se pierde un vis născut nătâng ce n-a ştiut să-aleagă: allegro sau andante! Când ne-am scăldat haotic, doar preţ de o secundă râdeai! ( părea veridic ) biet înger plângăcios pierdută, sfânta taină, se tânguia pe jos zăpezi ce nu ne-au nins, în suflet ne inundă! De ne-ar ierta lumina, cea caldă, răbdătoare pe care n-am ştiut vreodată, să o-mpărţim la doi mai luminează încă, în formă de trifoi iar umbra umbrei sale, cu luna a pus prinsoare… … să amânăm strigarea! la târg să rupem gura Ce-i rana? – amintire! Să ostoim arsura să colorăm iar griul, să ne mutăm în soare! Ada Nemescu