Se pierde anotimpul cu bâlbâit fierbinte Un Demostene poate, porecla-i -  vară şuie Aramă-ar vrea să poarte, neliniştea să-şi suie Pe deget de destin, ca un inel cuminte… Nu, fuga nu-i o artă! E doar plecarea iute Ce pipăie cărarea cu tălpile de tină Zorită-i vara noastră cu ploaia ei puţină Parfum de tuberoze, viu, toamnei îi asmute… Văzduhul, într-o rână, aruncă o ocheadă Grădinii-nferbântată de roze şi petunii E vremea aguridei când se întrec nebunii De pruni şi de claponi. Ce zarvă în ogradă, De vină-i  vara şuie  şi sânul gol al … lunii!

  Anacolut Postat de  Ada Nemescu  în August 24, 2022 la 10:52am Vezi blog motto:  Să nu pierdem timpul cu  deșertăciuni,  căci viața este adesea ca o umbră. (Sfântul  Ioan Gură de Aur )   Clepsidrele au desprins nisipurile albe din încleștări prea vii cu timpul prețios. Secundele par cărnuri, trecutul numai os îi pune vremii pricini, dar îi oferă salbe   de frunze ruginii. Se sparg oglinzi obtuze, doar sensuri și emoții mai rătăcesc prin noi Tributuri ne despoaie? Putem să fim mai goi? Cărări, poteci, n-avem! Să intuim ecluze…   … spre-a reveni eroi. Azi, prețioasă-mi ești, minunea mea-ntâmplată, nerepetată fire Te-am ridicat pe culmi și te-nțeleg – jertifire! Clepsidrelor, nisipuri imaginând să crești,   Durerile nu dor,  în vise și povești. https://youtu.be/RiwAgsNNKKw

  să nu creşti aşteptarea ca pe-o floare când buruienile sunt vii dezamăgiri  nici să nu scotoceşti aiurea nişte vini  la umbra umbrei tale, în plin soare   nici n-ar avea temei vreo ploaie albă noroiul va purta tot haine negre iar ura deghizată-i scursă din tenebre cu flori albe, curate şi aşezate-n salbă   și-atunci când ce primeşti nu-i bun să cauţi, spun,  prin sufletul tău cast ustură, arde, doare cumplit... balast  aruncă-l! fie o dulce clipă, ori taifun   dar depărtarea nu și-a luat cu ea secundele trăite viu, pulsânde și nici să urce-n rai n-ar mai putea l-am luat ca talisman către niciunde... atât regret, cât lacrima pe-o geană și sacrificiu  mare cât un rid ce-a apărut cu plâns de apatrid cerneala a pălit, voit, vicleană...   secretele se-ngână doar, în șoaptă se spun printre suspine sau în vis gândul se vrea idee, ori adevăr promis în vremea asta, crudă sau necoaptă  chiar fără lacrimi, cu ochii mirați, senini cu cicatrici pe tâmple, am sufletul - un soare  nu-ți fie aştepta