Două ceasuri stau pe-o carte Tic-tac-uri amestecând Unul simte că e noapte Celălat zorii venind... Limbile poartă tăcerea Printre cifrele-amuțite Alta le-ar fi însă vrerea Să se știe odihnite... Unul,  în brățară grea e mai vechi ca timpul scurs Celălalt prin catifea s-a lăsat de clipe muls Strălucește fiecărui câte-un punct amăgitor o fi praf de stele ninse sau păcatul unui dor Dintr-o preaînaltă glastră singur fir de tuberoză le șoptește: * dumneavoastră... îmi puteți face  o poză? * Nu primește vreun răspuns li s-or poticni cheițe ? tuberoza cu parfumu-i se visează cu  rochițe De-ar tăcea și liniștea o secundă dintr-o mie ar avea timp și de ea... ce folos când  nu se știe! Dați, rog, liniștea mai tare undeva se scurge clipa vremea timp de ea nu are și-a lovit în zbor aripa Zar cu zar să adunăm ca-ntr-o vrajbă înfrățită  tuberozei să îi dăm o rochiță aurită E simbolul clar al sorții ce se sc