Așa ploaie ne-ntâmplată, n-am crezut că voi gusta unde-i furișată, Doamne, linia din palma mea? cea cu nume de noroc, adâncită ca o rană s-a pierdut, e aninată fără rost, o biată...scamă Așa vânt, pătrat și-amar, n-am crezut că voi privi chinuita ta tăcere, mă încorsetează, știi? ce pliată-i așteptarea, ca o hartă-n mâna stângă iar străina ei cea dreaptă,  știe numai cum să plângă... Așa soare, sloi de foc, nu ating, nu cer, nu strig fierbințeli demult uitate, nu mă apără de frig se topește greu asfaltul, ca tămâia-n ochii sorții ne-nțelesul, printre rânduri - buze fade, scoate colții... Așa stele, inspirate, de-o iubire neștiută se așază-n cercuri limpezi, ca privirile de ciută ce folos mi-aduce mie, azi, un cer orbit și mut dacă numele șoptit ... cu iubire, nu-l ascult? Așa nu se moare, nu! nici trăi, doar legăna - o rădașcă crăcănată printre ierburi este viața! mușeței și albăstrele stau de strajă-n amintiri cresc speranțe colorate pe mormintele de vini.