Zori în iarba cerului Motto: „ Fiecare despărțire are gustul morții, fiecare întâlnire cel al învierii.”  -  Arthur Schopenhauer Cu irizații verzi ce sufletul îmi umple Fuioare colorate ce-mi picură a viață Viu anotimp pe fruntea-mi îndrăzneață Clipei, azi, las lumini și multe alte umbre   Rostiri nătângi, cum cioburile-n veacuri Fărâmele de stele pe-o altfel de câmpie Când e liliachie, când stinsă, cânepie În univers – scântei, iar galaxiei – leacuri!   Renaște-mă pe umeri moi de ploaie Rămasă mai puțină și încă neștiută Naiade or să strige cu mugete de ciută Flămânde, taina zilei de raze o despoaie   Desparte-mă de ieri, de cruguri mă dezleagă Eu, clipei, azi, îi las o altă tinerețe Ce a trecut fugară și nu-mi mai dă binețe Aștept o Înviere și taina ei întreagă!

  S-a dat în vileag tăcerea  Motto:  “ Restul este tăcere .“  William Shakespeare   prin lucarne îngerii se văd mai întregi și mai vii decât visul dintâi lumina sparge cețuri fade de cuvinte   cât de simplu se-mpart la doi destine   nemurirea pe retine se scrie în pomul răbdării doar poame de rai acum nuntește-n noi o pace inimi zboară una către alta    mistere de întinerit bezne în foi albe-și fac așezământul și-n adevăr