Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2017

UN FEL DE TRIST RONDEL

Că amețesc visam, dar tot mai rar mă-ntorc ca o mănușă tot pe dos urâtul mi-l închipui că-i frumos nu mai despart habarul de zadar
plutesc peste dorințele-mi amar fiori necunoscuți, și-i nefiresc să mă tot mir cu artă, te iubesc? și-mi sar din vise zboruri, tot mai rar
de-o vreme pierd, cum pierde bietul zar răpus de nenoroc, strivit de șansă în transă mă refac,  încet, dar tot mai rar
de-un timp să uit devine o urgie și vina dau, desigur pe o stea dar mâine ce rușine o să-mi fie!

Tămâie-n jarul de zăpadă

Opţiunile Administratorului CitireEditare ComentariuEditare file propriiSemnalizeazăŞtergere ComentariuEditează postările de blog ( Denisei)

Din neştiuta iarnă, n-a mai rămas vre-un fulg,
doar o ninsoare-n noi, plăpânda mea iubire
ne stă la pândă-n zori, doar îngerimi şi-amurguri
tic-tac-ului pândar să-i dai te rog de ştire

Nu-i prea zburată neaua, nici gheaţa prea adâncă,
canicule s-au dat, în rate prin văzduhuri
privirile prea dulci, te rog să nu le tulburi
floare-de-colţ mirată, uitată pe o stâncă

Şi-i mai aproape, cred, preafrigul de amnar
Dumnezeiesc se ceartă chiar lemnele prin focuri
Ocheade-aprinse aruncă astâmpăratul jar
Tristeţi, iubiri se-ntâmplă, noi, ne ferim de jocuri!

prin(şi) în (v)orbire

nu-mi mai urzi drumul străine!

tu micul seism al sufletului meu

ratez din simpla vină zborul spre orizont

unde

pădurea virgină are mireasmă de sfârşit de lume

zidului înverzit ce-i mai trebuie poartă?


contagioase iluzii

cumplite ipoteze

ne încearcă

în scurta despărţire de o viaţă

unde merg şi fluturii desculţi…

tu să taci cuminte ca un neştiut

crud

şi nefiresc

eu să păstrez târziul în acelaşi trup


iubiţi-pescăruşi cu pliscul mut



asemeni plânsului ne e promisă din demult

o moarte ultimă

sufletul ni-l soarbă

hei, hei, trag oblonul negru la fereastra oarbă

Mă bântuie o toamnă prin iubire…

…şi dacă muguri dorm, visând ca-ntr-o poveste la floare, ploi şi soare, apoi la ... toamna lor eu mă-ntomnez continuu, ah –  cumplită veste! de tinereţe astăzi, îmi e cumplit de dor...
                                 *** Sunt pedepsită iar! … să-mi fie toamna tristă melancolii trăiesc cu genele plecate mărgele limpezi stau, ascunse în batistă sunt lacrimi printre ele, tu – numără, socoate…
                               *** Un fel de frunză mi-s, mă doare o aramă pe care-o port pe umăr, eşarfă ce n-ascunde aşa senzaţii calde şi aurii de… toamnă, pe ce alei mă porţi?... spune cinstit - pe unde?
                               *** Şi tot de dorul tău... când vei pleca, oh – toamnă voi scrie mărturii despre copacii goi despre pustiul surd ce laşi în suflete... iar noi te-om însoţi, desigur, iar ploaia ... altă doamnă
                               *** …ne va spăla de griji şi amintiri mărunte zburătăcind iar gânduri şi frunzele din ram ceva senin şi soare, vântul ne va ascunde prin alt …

(ne)norocit de amoc

…iubitule:
alungă-mă de unde nu-mi eşti tu visează-mi visul şi m-alintă cu iubirea ta făcută bici nici să mă doară nici… ascunde-mă acolo unde-mi eşti înger născoceşte-mi poveşti alb, înalt să mă zbori ori  păstrează-mă ori… iubeşte-mă întreg şi cu de toate inventate, (ne)ştiute, visate virtuţi apuse-n păcate genele-ţi le iartă poate… doreşte-mă în pulbere de stele să-ţi poarte sângele în vene minuni, suav răspândeşti pe unde treci deci… iubitul meu cel de toate zilele la fiece răspântie de veşnicie pândeşte-mi gândurile şopteşte-le viu să ne ştie                                                    sărutul din palmă, surâsul din fotografie





Iubire pe de rost

negru pe alb

biata noastră aşteptare, de răbdare nu mai ştie
margini zdrenţuite-şi poartă
în pustie...

visul arde noaptea nopţii, nu-i răneşte zorii vii
luminează drumul sorţii
doar tu-l ştii...

albe aripi, gânduri mute, gene arse de-o privire
ce-a pierdut doi sori odată-n
amintire...

să renasc nu-i simplu, doare! doare dorul dăruit
palmele căuş îl poartă
împlinit...

negrul e doar alb mâhnit, rătăcit a neuitare, floare
prinsă-n butoniera, timpului
ce timp nu are...

alb şi negru, dulce-amar, ascuţit sau plat ca luna
gândul se transformă-n zar
el hazard
şi
ea nebuna...