Că amețesc visam, dar tot mai rar mă-ntorc ca o mănușă tot pe dos urâtul mi-l închipui că-i frumos nu mai despart habarul de zadar plutesc peste dorințele-mi amar fiori necunoscuți, și-i nefiresc să mă tot mir cu artă, te iubesc? și-mi sar din vise zboruri, tot mai rar de-o vreme pierd, cum pierde bietul zar răpus de nenoroc, strivit de șansă în transă mă refac,  încet, dar tot mai rar de-un timp să uit devine o urgie și vina dau, desigur pe o stea dar mâine ce rușine o să-mi fie!

  Opţiunile Administratorului Citire Editare Comentariu Editare file proprii Semnalizează Ştergere Comentariu Editează postările de blog ( Denisei) Din neştiuta iarnă, n-a mai rămas vre-un fulg, doar o ninsoare-n noi, plăpânda mea iubire ne stă la pândă-n zori, doar îngerimi şi-amurguri tic-tac-ului pândar să-i dai te rog de ştire Nu-i prea zburată neaua, nici gheaţa prea adâncă, canicule s-au dat, în rate prin văzduhuri privirile prea dulci, te rog să nu le tulburi floare-de-colţ mirată, uitată pe o stâncă Şi-i mai aproape, cred, preafrigul de amnar Dumnezeiesc se ceartă chiar lemnele prin focuri Ocheade-aprinse aruncă astâmpăratul jar Tristeţi, iubiri se-ntâmplă, noi, ne ferim de jocuri!  

nu-mi mai urzi drumul străine! tu micul seism al sufletului meu ratez din simpla vină zborul spre orizont unde pădurea virgină are mireasmă de sfârşit de lume zidului înverzit ce-i mai trebuie poartă? contagioase iluzii cumplite ipoteze ne încearcă în scurta despărţire de o viaţă unde merg şi fluturii desculţi… tu să taci cuminte ca un neştiut crud şi nefiresc eu să păstrez târziul în acelaşi trup iubiţi-pescăruşi cu pliscul mut asemeni plânsului ne e promisă din demult o moarte ultimă sufletul ni-l soarbă hei, hei, trag oblonul negru la fereastra oarbă

…şi dacă muguri dorm, visând ca-ntr-o poveste la floare, ploi şi soare, apoi la ... toamna lor eu mă-ntomnez continuu, ah –  cumplită veste! de tinereţe astăzi, îmi e cumplit de dor...                                  *** Sunt pedepsită iar! … să-mi fie toamna tristă melancolii trăiesc cu genele plecate mărgele limpezi stau, ascunse în batistă sunt lacrimi printre ele, tu – numără, socoate…                                *** Un fel de frunză mi-s, mă doare o aramă pe care-o port pe umăr, eşarfă ce n-ascunde aşa senzaţii calde şi aurii de… toamnă, pe ce alei mă porţi?... spune cinstit - pe unde?                                *** Şi tot de dorul tău... când vei pleca, oh – toamnă voi scrie mărturii despre copacii goi despre pustiul surd ce laşi în suflete... iar noi te-om însoţi, desigur, iar ploaia ... altă doamnă                                *** …ne va spăla de griji şi amintiri mărunte zburătăcind iar gânduri şi frunzele

…iubitule: alungă-mă de unde nu-mi eşti tu visează-mi visul şi m-alintă cu iubirea ta făcută bici nici să mă doară nici… ascunde-mă acolo unde-mi eşti înger născoceşte-mi poveşti alb, înalt să mă zbori ori  păstrează-mă ori… iubeşte-mă întreg şi cu de toate inventate, (ne)ştiute, visate virtuţi apuse-n păcate genele-ţi le iartă poate… doreşte-mă în pulbere de stele să-ţi poarte sângele în vene minuni, suav răspândeşti pe unde treci deci… iubitul meu cel de toate zilele la fiece răspântie de veşnicie pândeşte-mi gândurile şopteşte-le viu să ne ştie                                                    sărutul din palmă, surâsul din fotografie

https://youtu.be/Mlf36wbRWr4?t=39

biata noastră aşteptare, de răbdare nu mai ştie margini zdrenţuite-şi poartă în pustie... visul arde noaptea nopţii, nu-i răneşte zorii vii luminează drumul sorţii doar tu-l ştii... albe aripi, gânduri mute, gene arse de-o privire ce-a pierdut doi sori odată-n amintire... să renasc nu-i simplu, doare! doare dorul dăruit palmele căuş îl poartă împlinit... negrul e doar alb mâhnit, rătăcit a neuitare, floare prinsă-n butoniera, timpului ce timp nu are... alb şi negru, dulce-amar, ascuţit sau plat ca luna gândul se transformă-n zar el hazard şi ea nebuna...