* Când trimiți solie Doamne macu-n lacrimi de păcat Roșul macului e plata pentru-un dor însângerat După ce pe neastâmpăr vom fi amândoi stăpâni Dacă am urca toți munții, de-am seca în noi furtuni * O poveste nu-i poveste, n-are sare și piper Dacă nu poartă în suflet unda dulce de mister Rouă preasfințită este clapa unui “mi”-n pian Să-mi închipui simfonia este dor de ani și ani * Vremuri grele trăim Doamne! este cel mai negru vis, Suferințe negândite ca vrășmașii ne-au cuprins Doar LUMINA ne salvează, altă șansă astăzi nu-i “Doamne, pune-ne pe creștet, mâna ta cu răni de cui” * Să-Ți cinstim sângele curs și durerea Maicii noastre Cu privirile spre cer, rugi trimise către astre! Din vis alb țâșnind dorința,-n piept cu neatinse șoapte Nu există întuneric, doar LUMINĂ nu e-n ... noapte! * Universul este o carte. Fiecare viață-i scrisă printre rânduri adunate-ntr-o poveste! Sau nespusă-i, O închipuire-n haos - cel născut dintr-o genune, Care îi va fi sfârșitul? … nimeni nu știe a spune *

  ... îmi şchiopăta gândul spre condiţia de larvă sub potcoave de vise exagerarea de a fi păşea desculţă în spatele umbrei doar o spirală dilatată a sufletului e amintirea ultimă nu-mi aprinde candele în cimitirul meu de idei încă nu mi-e noapte veştedă în partea stângă a universului zare-n întuneric mi-ai zvântat în adâncul palmei nici un alint nici puls cu ce să umplu golul plec fruntea şi geana cuminte înserarea îmi bate de trei ori în fereastră să nu-mi sluţesc visele mimând această moarte o funie o funie preludiu pentru agonii scăpate din copite de mânji îmi doresc altfel acel suflet cu ochii scoşi mă simt...