***
Când nisipuri mişcătoare par a fi nişte câmpii
...
doldora de margarete şi de spice-n puf ușor
Eu din traista dimineţii, scot izvoarele de zi
ca să-mi spele de păcate, gândul prăfuit de dor
*
Îmi spusese mie maica: dincolo de rău, e BINE
Negura venit-a valma, tot aşa se duce iar
Floarea inimii se-ntreabă: dacă nu măicuţa, cine?
Să-mi aline din dureri, cu dulceaţă, drag şi har…
*
Cu privirea risipită pe fereastrele din vise
Văd în traista dimineţi, reci izvoarele de zi
Simt un suflet cum șoptește peste mările deschise:
Îngerașul meu romantic, eşti puternică, nu ştii?*
*
E un liliac destoinic, jumătatea mea visată
Cu privirea când senină, când pătrunsă de vâltori
Toate florile din lume, de parfumul lui se-mbată
Iar eu dorm pe pat de frunze îmbătată de spendori
*
Orice clipă ce se naşte poarta aripi de sfială
Ca o piatră prețioasă la grumaz de bidivii
la trăsura soartei frânte pe loitra de-ndoială
Mi-așez traista dimineţi cu brățări trandafirii.
*
Nu există întuneric, doar lumina e plecată
Mai aproape sau departe, orice-ar fi, TU să râmâi
Ţinând inima în palmă, mă ofer femeie-fată
Ca o traistă de lumină pusă vieții căpătâi.
*
Ca un joc la loterie mâinele se pierde-n haos
Ca o ceață fără formă peste liniștea firească
Avem, totuși, la-ndemână viața pusă la adaos
Restului de veşnicie care vrea să ne unească.
*
Eu din traista dimineţii, scot izvoarele de zi
ca să-mi spele de păcate, gândul prăfuit de dor
*
Îmi spusese mie maica: dincolo de rău, e BINE
Negura venit-a valma, tot aşa se duce iar
Floarea inimii se-ntreabă: dacă nu măicuţa, cine?
Să-mi aline din dureri, cu dulceaţă, drag şi har…
*
Cu privirea risipită pe fereastrele din vise
Văd în traista dimineţi, reci izvoarele de zi
Simt un suflet cum șoptește peste mările deschise:
Îngerașul meu romantic, eşti puternică, nu ştii?*
*
E un liliac destoinic, jumătatea mea visată
Cu privirea când senină, când pătrunsă de vâltori
Toate florile din lume, de parfumul lui se-mbată
Iar eu dorm pe pat de frunze îmbătată de spendori
*
Orice clipă ce se naşte poarta aripi de sfială
Ca o piatră prețioasă la grumaz de bidivii
la trăsura soartei frânte pe loitra de-ndoială
Mi-așez traista dimineţi cu brățări trandafirii.
*
Nu există întuneric, doar lumina e plecată
Mai aproape sau departe, orice-ar fi, TU să râmâi
Ţinând inima în palmă, mă ofer femeie-fată
Ca o traistă de lumină pusă vieții căpătâi.
*
Ca un joc la loterie mâinele se pierde-n haos
Ca o ceață fără formă peste liniștea firească
Avem, totuși, la-ndemână viața pusă la adaos
Restului de veşnicie care vrea să ne unească.
*
Comentarii
Trimiteți un comentariu