Treceți la conținutul principal

Scot din traista dimineţii, reci izvoarele de zi


 ***
Când nisipuri mişcătoare par a fi nişte câmpii
...
doldora de margarete şi de spice-n puf ușor
Eu din traista dimineţii, scot izvoarele de zi
ca să-mi spele de păcate, gândul prăfuit de dor
*
Îmi spusese mie maica: dincolo de rău, e BINE
Negura venit-a valma, tot aşa se duce iar
Floarea inimii se-ntreabă: dacă nu măicuţa, cine?
Să-mi aline din dureri, cu dulceaţă, drag şi har…
*

Cu privirea risipită pe fereastrele din vise
Văd în traista dimineţi, reci izvoarele de zi
Simt un suflet cum șoptește peste mările deschise:
Îngerașul meu romantic, eşti puternică, nu ştii?*
*

E un liliac destoinic, jumătatea mea visată
Cu privirea când senină, când pătrunsă de vâltori
Toate florile din lume, de parfumul lui se-mbată
Iar eu dorm pe pat de frunze îmbătată de spendori
*

Orice clipă ce se naşte poarta aripi de sfială
Ca o piatră prețioasă la grumaz de bidivii
la trăsura soartei frânte pe loitra de-ndoială
Mi-așez traista dimineţi cu brățări trandafirii.
*

Nu există întuneric, doar lumina e plecată
Mai aproape sau departe, orice-ar fi, TU să râmâi
Ţinând inima în palmă, mă ofer femeie-fată
Ca o traistă de lumină pusă vieții căpătâi.
*
Ca un joc la loterie mâinele se pierde-n haos
Ca o ceață fără formă peste liniștea firească
Avem, totuși, la-ndemână viața pusă la adaos
Restului de veşnicie care vrea să ne unească.
 *

 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Corăbii de hârtie

Dimineața trează, albă, iscodește dacă-mi ești guguștuci pe o polată, mi-au adus în cioc povești visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie, așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie... Tălpile își amintesc de flori, ierburi și nisipuri, de petale de cireș plânse-n alte anotimpuri timpul nu ne iartă, răul! Spinii se adună-n palme cern cuvintele cu grijă, alungând zâmbind sudalme... Imitând un trai boem, ard cuvintele, mă tem că uitarea o să ne prindă, nici pe trepte, nici colea, unduite ca-ndoiala, sub pași drumurile gem nu las praful pe-amintiri, dragi îmi sunt și ar durea... Palmele se strâng a rugă, genele schimbă blesteme vânturi oarbe au la glezne ciucuri buni pe orice vreme visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie, așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie...

Dați, rog, liniștea mai tare!

Două ceasuri stau pe-o carte Tic-tac-uri amestecând Unul simte că e noapte Celălat zorii venind...
Limbile poartă tăcerea Printre cifrele-amuțite Alta le-ar fi însă vrerea Să se știe odihnite...
Unul,  în brățară grea e mai vechi ca timpul scurs Celălalt prin catifea s-a lăsat de clipe muls
Strălucește fiecărui câte-un punct amăgitor o fi praf de stele ninse sau păcatul unui dor
Dintr-o preaînaltă glastră singur fir de tuberoză

Mi se...

Opţiunile Administratorului Editare ComentariuEditare file propriiŞtergere ComentariuEditează postările de blog
               Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *                  Mi se tot promite des… Că zăbale or să poarte Bidivii de neînţeles Purtători de vieţi şi moarte * Mi se pare şi promite…                                    … scrie, cere şi se-ntâmplă… Pe hârtie… nu pe tâmplă!