cu şuviţa rebelă pe fruntea palidă şi pulsul prea lent puteai să spui orice dar n-ai spus timorat fără luminiţe în ochi sărac speriat neiubitul meu deajuns puteam să plâng oricât sufletu-mi despuiat dar n-am... doar timpul a căzut în genunchi risipit pe asfalt implora să-l adun în palme joc de bile colorate şi sudalme demodate dar n-am... gândeam să mă-nalţ mai drept şi mai alb să plec puţin mai încolo, din mine, doream dar n-am... priveam ca la o vitrină străină priveam locul nostru acum prăfuit şi stingher, ilustrată uitată în alt cer dar n-am... aş pune un pariu că nu mi-am trăit viaţa asta câştigul va fi de ajuns pentru alte o sută ca ea dar n-am ... linia vieţii s-a şters în palma mea vinovată-i ploaia din pervaz prea târzie şi ea vrăbiile pământului vor disperate să strângă văzduhul spart tot iremediabil demers şi zâmbetul meu ars

Încărunţesc fiori şi-mi ticăie amar în seri de-nsângerare a viselor zidite iubesc canicular un fel uitat de flori petale aurii străpung şi os şi minte… odăii sufletului meu îi născocesc pereţi să-i oblojească umbra lăsată pe podele nu-i număr risipirea nici voi să nu-mi cereţi un rid pierdut de suflet se chinuie-n atele atunci păstrează-ţi pacea printre sfioase gene doar verdelui privirii promite-i numai cer fiori timizi de soare s-or răspândi alene prin suflet ce scânteie şi nu se vrea  stingher când timpul îmi aruncă cu praf de clipe-n ochi descânt de nenoroc şi mor … dintr-un deochi!

Sub un cer plin de suspine, limpede să-l sorbi de sete Ochiul bălţii de iubire parcă-ar vrea să ne îmbete, Dintr-o scorbură clipesc urme noi de stele vechi Singuratice vin umbre, strajă zilei stau perechi…   Brazi înalţă vârfuri lungi despicând văzduhul moale Lăsând urme înţepate cerului proptit la poale Cetinei îi curg săgeţi de lumină să ne scalde În miroznă de răşini sus pe culmile înalte…   Cuib de adevăr să facem în copacul vieţii noastre Trainic pentr-un pui de suflet al iubirii dintre noi Furii n-or ‘cerca să mute mai înalt cer cu năpaste Lăsând norii zdrenţuiţi şi neplânşi, doi câte doi…   Fierbe-n taină viaţa astăzi, mustăceşte timpul aiurit! Ochiul bălţii de iubire seacă, zimţii veşniciei muşcă-ncet Rasa omenirii zace, e durută crunt de neiubit Orizontu-nţepeneşte iată : are guler dat cu aspru-apret   Bucurie... vino să ne bucuri, fără tine buzele nu râd Scâncesc zorii cruzi, atârnă cerul risipit, uscat şi hâd! Te prefaci tristeţe preaumilă, noi -