Îmi tot alint pe tâmpla caldă Şuviţa gândului rebel Ce-şi împleteşte fel-de-fel În râu învolt ce mintea-mi scaldă Şi spun: ce magică-i toamna, În straiul aurit pe frunze - Trec în galop ca nişte mânze Doar universul le…damna! În gerul ce va fi să vină Nu voi fi ţintă, voi fi unsă Cu verdele din ploi, dar prinsă De primăverile-n grădină… Şi n-am să uit, şi-am să rămân ( Cât de fierbinte-i gheaţa care Mă îndemna să zbor spre soare ) Visu-acesta-i blând… amân… De n-am avea măsură-n toate Vis, gând şi zbor, ar fi mai greu Privind smeriţi la Dumnezeu Spunem şoptit:  sigur, se poate ! Şi-n clipe grele, cerul curs Purtând cohortele de nori Mă ridica de subţiori Mai sus de mine şi de plâns!

  Fremăta o şoaptă Motto:  Cel ce dreptate vrea cu orice preţ să aibă, Vorbind mereu, o va avea .” Johann Wolfgang Goethe În lumini de zâmbet, se tot răsfrâng adâncuri, Sunt umbrele, ca fumul cărărilor prin clipe Flăcări de-amintiri, cum stau să se-nfiripe! Gânduri albe se-nalță, ca zmee prin nimicuri Voi ațipi, gândesc, captivă-n palma-ntinsă A umbrelor păgâne în destrămări bizare Ninsori vor fi mai verzi, tăcerile-n altare Se vor ruga în taină luminii... neînvinsă Când stele orfeline vor năpădi uitarea Năvoadele caduce prin ceruri se vor pierde Doar ploi neîntâmplate vor ști să ne dezmierde Învăluind blând zarea și alungând... trădarea. Acum sărut culoarea născută-n curcubeie În limpezimi de zâmbet, adâncuri răscolesc Ce-aș fremăta în șoapte eternul *te iubesc* Strălucitor prin vise, cu iz de imortele. (cuvinte & umbre - aDa nemescu)