Raiul din gutuie

Motto:

În obrajii primăverii prospețime parcă nu-i

Și deja mi-e dor de toamnă, de aroma de gutui...

                                                                           *                                                                                                                 

S-a rărit tâmpla răbdării, fără freamăt, fără vise

Căsăpit de umbre triste, printre zise, printre scrise

Dibuie răstălmăcirea tot sperând o izbăvire

Într-un lac adânc, albastru pus în palma de iubire

Muguri de gutui tresaltă, ar vrea ploii să-i mai spuie

Cât de prețioasă-i roua pe obrazul de gutuie

Amintiri din frunze amare ard în crengile-aplecate

Stau petalele capcană, ori nu vor, ori nu se poate...

Să-nflorească în fereastra cerului ce ne ascultă

Cum tânjim a pace albă sau a tihnă mută, sfântă

Este aroma tainei tale, răsfățată și gălbuie

Când intră cafeaua toamnei, peste numele-ți  gutuie

Palma-ncătușată, dreaptă nu-și va asmuți urâtul

Și-mi plâng doru-n ochi de iarbă, îi privesc uimit târâtul

Un simbol al bătrâneții e arama frunzei verzi

Vremi pribege ni se-ntâmplă, orb să fii tot o să crezi

Timpii lungi de despărțire țes nervuri de vremi moderne

Zorii fără de contururi se nasc greu, cerul le cerne

Nota plânge-n simfonie, ard culorile pe-afară!

Curcubeul cere haltă ca un  tren cerșind a  gară.

S-a rărit tâmpla răbdării, fără freamăt, fără vise

Căsăpit de umbre gândul, printre zise, printre scrise

Vine să ne-astupe golul cu nădejdi prin bucurie

Ca s-avem o toamnă dulce cu ciorchini de vise-n vie.

Vâslim apa așteptării furișate-n nopți de pânde

Rugăciuni sărută mâna Dumnezeului ce aprinde

Luminatele speranțe, cald, în fumuri de tămâie

Iar pe Raiul din gutuie, îl rugăm să mai rămâie!