*
În caliciul nud al florii
Ca pe-un munte-nalt, astenic
Zgribuliţi aşteaptă zorii
Chiar pe crucea de-ntuneric!
Ce păreri, ce neputinţe,
Gustă hăul printre frunze
(amintiri de astă toamnă)
foste muguri, azi lehuze…
*
Se zvonise, de pe vremea
când călătoreau cocorii,
că ne e sortită o iarnă,
încropită din nimic
Sus pe crucea de-ntuneric
zgribuliţi aşteaptă zorii…
Cu iubire ar vrea să cearnă
din rărunchi, un cer mai mic
*
Să te-mbeţi cu ape reci
Sunt cuvinte iluzorii
Ce rămân, când te petreci…
Iar pe crucea de-ntuneric
Zgribuliţi aşteaptă zorii
Scuturaţi ca flori de prun
De un vânt ciudat şi sferic,
Nici în pumn nu pot să-adun!
*
Într-o lume fără sensuri
Teiubescuri se vând vrac
Cum să-mi stăpânesc fiorii
Mai apoi să râd, să tac?
Zgribuliţi aşteaptă zorii
tot pe crucea de-ntuneric
Mut deodată, universul e feeric,
ca fecioarele-n iatac!
*
Doamne! că iubesc atât,
ce păcate grele-mi fac!
Comentarii
Trimiteți un comentariu