Motto: să licităm corect mirările uzate
de neştiute-oftaturi şi prea-nţelepte şoapte
Tăcerea-n miez de clipă, iarăşi ne asurzeşte
prea îngânate guri şi prea flămânde şoapte
se coace-n noi o pâine, se-mparte-n mii un peşte
ce voluptate-i ziua, ce risipire-n noapte!
În nici un templu azi, nu vom intra pe poante
doar baletăm ritmatic, grimasele ne strâng
prin amintiri se pierde un vis născut nătâng
ce n-a ştiut să-aleagă: allegro sau andante!
Când ne-am scăldat haotic, doar preţ de o secundă
râdeai! ( părea veridic ) biet înger plângăcios
pierdută, sfânta taină, se tânguia pe jos
zăpezi ce nu ne-au nins, în suflet ne inundă!
De ne-ar ierta lumina, cea caldă, răbdătoare
pe care n-am ştiut vreodată, să o-mpărţim la doi
mai luminează încă, în formă de trifoi
iar umbra umbrei sale, cu luna a pus prinsoare…
… să amânăm strigarea! la târg să rupem gura
Ce-i rana? – amintire! Să ostoim arsura
să colorăm iar griul, să ne mutăm în soare!
Comentarii
Trimiteți un comentariu