Treceți la conținutul principal

Coșmar


(Seminței de măr)
🍏
În față poteci, în mine mistere
Se-ntrec felurit s-atingă lumină
Prin pulberi de drum sclipind efemere
Zac stele. Arzi lună, dar mult prea puțină
🍏
Cu pasul desculț și tâmpla cuminte
Mă-ntreb de ce vrăbii nu zboară-mprejur
În zări umbre cresc, rostesc jurăminte
Văzduhul e viu și aerul pur
🍏
Mă-ndrept spre pădure, iluzii mă-ncearcă
Ursite stau smirnă n-au timp de ursit
Simt teama crescând sub strai, o libarcă
s-ajungă la suflet ar vrea. E ticsit…
🍏
…de neîntâmplări, de plecări și de ruguri
E desferecată pădurea și verde
Sunt crengi ce mă vor, mă strigă prin muguri
În urmă cărarea orfană se pierde…
🍏🍏🍏
Coșmarul se stinge sub pleoape febrile
Pe buze am gustul seminței de măr
Pierdută e frica, impulsuri caline
Mă-ndeamnă să aflu curat… Adevăr!

https://youtu.be/L1F3sHklg9k?t=14


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

  *** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!