Așa, nu!

Așa ploaie ne-ntâmplată, n-am crezut că voi gusta
unde-i furișată, Doamne, linia din palma mea?
cea cu nume de noroc, adâncită ca o rană
s-a pierdut, e aninată fără rost, o biată...scamă

Așa vânt, pătrat și-amar, n-am crezut că voi privi
chinuita ta tăcere, mă încorsetează, știi?
ce pliată-i așteptarea, ca o hartă-n mâna stângă
iar străina ei cea dreaptă,  știe numai cum să plângă...

Așa soare, sloi de foc, nu ating, nu cer, nu strig
fierbințeli demult uitate, nu mă apără de frig
se topește greu asfaltul, ca tămâia-n ochii sorții
ne-nțelesul, printre rânduri - buze fade, scoate colții...

Așa stele, inspirate, de-o iubire neștiută
se așază-n cercuri limpezi, ca privirile de ciută
ce folos mi-aduce mie, azi, un cer orbit și mut
dacă numele șoptit ... cu iubire, nu-l ascult?

Așa nu se moare, nu! nici trăi, doar legăna -
o rădașcă crăcănată printre ierburi este viața!
mușeței și albăstrele stau de strajă-n amintiri
cresc speranțe colorate pe mormintele de vini.