biata noastră aşteptare, de răbdare nu mai ştie margini zdrenţuite-şi poartă în pustie... visul arde noaptea nopţii, nu-i răneşte zorii vii luminează drumul sorţii doar tu-l ştii... albe aripi, gânduri mute, gene arse de-o privire ce-a pierdut doi sori odată-n amintire... să renasc nu-i simplu, doare! doare dorul dăruit palmele căuş îl poartă împlinit... negrul e doar alb mâhnit, rătăcit a neuitare, floare prinsă-n butoniera, timpului ce timp nu are... alb şi negru, dulce-amar, ascuţit sau plat ca luna gândul se transformă-n zar el hazard şi ea nebuna...