negru pe alb

biata noastră aşteptare, de răbdare nu mai ştie
margini zdrenţuite-şi poartă
în pustie...

visul arde noaptea nopţii, nu-i răneşte zorii vii
luminează drumul sorţii
doar tu-l ştii...

albe aripi, gânduri mute, gene arse de-o privire
ce-a pierdut doi sori odată-n
amintire...

să renasc nu-i simplu, doare! doare dorul dăruit
palmele căuş îl poartă
împlinit...

negrul e doar alb mâhnit, rătăcit a neuitare, floare
prinsă-n butoniera, timpului
ce timp nu are...

alb şi negru, dulce-amar, ascuţit sau plat ca luna
gândul se transformă-n zar
el hazard
şi
ea nebuna...