un nebun cu ochii-nchiși părea cerul
îmbrățișat în risipiri de stele
tatuată pe retină
frica părea o uitare amânată
îmbrățișat în risipiri de stele
tatuată pe retină
frica părea o uitare amânată
ceva vocale cu iz de floare
amintea castanului că frunza nu doare
- nu există clipă fără vină -
se-aude șoptind o voce străină
petcetluind muțenia rostirii
- e doar rutină ritmul sevei în trunchi -
nu-i alunga raiul din floare
rădăciniile îi vor sta în genunchi
de atunci
un parfum de liliac aromește cerul prea scurs
amintea castanului că frunza nu doare
- nu există clipă fără vină -
se-aude șoptind o voce străină
petcetluind muțenia rostirii
- e doar rutină ritmul sevei în trunchi -
nu-i alunga raiul din floare
rădăciniile îi vor sta în genunchi
de atunci
un parfum de liliac aromește cerul prea scurs
promițând izbăvire
se nasc începuturi din nou
iar anii
sunt cocori de hârtie
Comentarii
Trimiteți un comentariu