Treceți la conținutul principal

Mi se...

 


               Mi se-ntâmplă, tot mai des…
coapsa surdă sângerândă
pe-o streaşină a sorţii
preş să fie… aşteptândă!
*
            Mi se cere, tot mai des…
să-nchid ochii tot mai strâns
pe-a destinului cărare
să strâng urma… după plâns!
*
           Mi se scrie, tot mai des…
pe manşetă albă, rece
a cămăşii ce cuminte prin
foc-de-gheaţă mă petrece
*
              Mi se pare tot mai des…
că de-a surda urlă-n mine
frici ce îmi despoaie blând
temeri vechi ce strigă-n tine
*
                 Mi se tot promite des…
Că zăbale or să poarte
Bidivii de neînţeles
Purtători de vieţi şi moarte
*
Mi se pare şi promite…
                                   … scrie, cere şi se-ntâmplă…
Pe hârtie… nu pe tâmplă!

Comentarii

  1. Mulțumesc 🌷 fiecărui cititor💚
    Primăvara frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu drag, mulțumiri pentru dedicații primăvăratice :)
      Anotimp al înfloririi senin :)

      Ștergere
    2. Adina, mulțumesc...m-am rătăcit

      Ștergere
  2. Eu ți-aş cere să fii mereu fericită, ca o primăvară!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. cum să fiu? în mine se întomnează.
      până-n primăvara următoare vin ierni furișate-n buzunare, dar tu știi... doare

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

  *** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!