Treceți la conținutul principal

visându-ne aievea



pe o vertebră a vremii
mă rostesc
amestecând culorile
îți amintești  destinele noastre risipite
sinceritatea ca o armă
singura armă
respirația cu gust de sărut
nopți visate în colț de surâs
blestemam clipa ce sugruma timpul
în jurul secundei ca o fundă

simfonii de lumină
îți trezeau dimineți clandestine
aleile așteptânde îți mângâiau pașii
împuținându-mă cu un oftat
așa cum vântului i se rătăceau cu icnet
luturile
amintiri suntem
pe a pendulei tânguire
să ne închinăm a bucurie
sufletelor noastre obosite
ca unor fântâni ce nu mai știu a plânge


 


;;; Iubirea îmi ajunge, căci ea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe Dumnezeu, viaţa şi moartea. E în mine şi în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu trăieşte aievea; cine o simte trăieşte în eternitate.;;;
Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Colind suflet de român

Frunze, foi de viță bună  Ascultați ce-ar vrea să spună.... Și iar verde crengi de-alun Stați în loc, am să vă  spun: Dulce vorbă românească   Vine-n prag să vă dorească : -           Cum e luna de iubită,  să vă fie dăruită!  -           Cât e soarele de-ncins, să fiți voi de neînvins! -           Ca frunzișul răcoros,  să  fii omule frumos! -           Iar de harnic și-înțelept ai  întrecut stejarul drept! -           Toate stelele-n cunună, să-ți ureze viață bună, -           Viața ce pulsează-n muguri, să te-ndemne să te bucuri! Iar cărarea  cu flori vii, să te   poarte și să fii... ....primu-n trai cu voioșie Vorba balsam să îți fie Versul cu trăiri astrale  Răsuflări,  parfum de floare! Gânduri doar de construit Inimi calde de iubit Vase pline de bucate Pieptul plin de sănătate! Omule curaj să  porți Și să-l dăruiește la toți   În ferestre cu lumină, miere, faguri în stupină  Fructe în livezi și flori Să  ai pentru

Vise de lumină

                                                                 Motto: "Vis şi realitate -Voltaire Visam că-s împărat  pe-un colţ de rai, Iar tu - o fată care mă iubeai... Când m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna, Î n loc să plâng, am râs... Şi-am râs întruna... Ai să-nţelegi vreodată bucuria?! Pierdusem doar un fleac... Împărăţia ."   Tu, minunea mea-ntâmplată O arvună dată sorţii Poţi să-nvii şi marea moartă Să-i retezi curajul morţii Geamăt ce se pierde-n foc  Dar sortit să strălucească N-avem voie, timp, sau loc,  Doar scânteie-n cuib de iască. De-ar fi zorii despărţiţi Printr-o axă-ntortocheată Zor cu zor ar fi grăbiţi Să se pupe încă-odată.  Rentâlniți dintr-o nevoie Şi cu dulcele pe buze N-avem loc, nici timp, nici voie  Printre doruri călăuze. Dureros si sec ne-ngână Un argint la tâmplă-n dar Să te țin aș vrea de mână  Printr-al timpului hotar Dar din vise nevisate  Fără pizmă, și noroc Plâ

S-a dat în vileag tăcerea

  S-a dat în vileag tăcerea  Motto:  “ Restul este tăcere .“  William Shakespeare   prin lucarne îngerii se văd mai întregi și mai vii decât visul dintâi lumina sparge cețuri fade de cuvinte   cât de simplu se-mpart la doi destine   nemurirea pe retine se scrie în pomul răbdării doar poame de rai acum nuntește-n noi o pace inimi zboară una către alta    mistere de întinerit bezne în foi albe-și fac așezământul și-n adevăr