visându-ne aievea

pe o vertebră a vremii

mă rostesc

amestecând culorile

îți amintești destinele noastre risipite

sinceritatea ca o armă

singura armă

respirația cu gust de sărut

nopți visate în colț de surâs

blestemam clipa ce sugruma timpul

în jurul secundei ca o fundă

simfonii de lumină

îți trezeau dimineți clandestine

aleile așteptânde îți mângâiau pașii

împuținându-mă cu un oftat

așa cum vântului i se rătăceau cu icnet

luturile

amintiri suntem

pe a pendulei tânguire

să ne închinăm a bucurie

sufletelor noastre obosite

ca unor fântâni ce nu mai știu a plânge

;;; Iubirea îmi ajunge, căci ea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe Dumnezeu, viaţa şi moartea. E în mine şi în afară de mine, în tot cuprinsul infinitului. Cine n-o simte nu trăieşte aievea; cine o simte trăieşte în eternitate.;;;

Liviu Rebreanu în romanul Pădurea spânzuraţilor

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

STRIGA O STEA SUBŢIRE, HAI!

💚 Se zbate o vrabie sub tâmplă, pe-obraz mi-s zâmbete furate în piept duc dorurile toate, alt anotimp mi se întâmplă cadenţe vesele se-nnoadă, prin pletele-mi de aur stins un ţipăt siluit se stinge, pe suflet gol şi alb, prelins… 💚 În amintiri rămasă-s verde, în piept un crater adânceşte răni ce-s purtate cu sfială. Un vis pierdut la porţi cerşeşte. ştiu că mi-s tainele curate, nemâzgălite de vreo şoaptă, amestecând dureri cu spaime, iubirea tace şi aşteaptă… 💚 Aşteaptă-n gene un zbucium orb, ca fluturarea de aripă izvorul dulce-adulmec, sorb, şi-mi strâng bătăile în pripă, bătăi sub tâmple şi-n rărunchi, în pântecul – un avanpost nu-mi joc la sorţi norocul chior, şi rabd cu sârg, îndur cu rost… 💚 Această destrămare simplă, ca liniştea dintr-o icoană n-aş fi crezut că mi se-ntâmplă, neşansa mea-i o buruiană nu-nstrăinez avutul meu, această patimă sublimă o voi semna - “ Iubirea Mea”, dar o ofer ca … a...

Citiți mai multe

Mi se...

Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! * Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! * Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece * Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine * ...

Citiți mai multe

Atât nimic răscolitor

…tăceri, tăceri risipite amar se despoaie ruşinate de-o ploaie cu gene întoarse-a mirare apoi s-au iubit îndelung pe aripi verzi smulse din gând şi-un rest ascuţit dintr-un punct… …surghiun îmi e devremele acum prea aplecat să guste din destul amuşinând târziuri, ademenind fiori în veghea unui ochi deschis, ghioc ascuns în flori …tăceri, tăceri mă-ndeamnă să-mi fac cuibul mut striga un sol pe coapsă, alt mesager pe gleznă mă vindecă de beznă, mă-ndeamnă să nu uit… nimicul şi-a uitat menirea, mi-e cald şi-mi este …mult pulsează roşul, doare dorul, dorit împătimit întregul este-un mit Picture - Lilioara Macovei - Corali

Citiți mai multe

Faceți căutări pe acest blog