Răsăritul are taine. Pe un raft cerul păstrează vise ce-au rămas mirate, pe o geană-a lunii trează Lacomă privirea-mi este, pleoapele nu se adună parcă n-am clipit aievea, nici respirat, de-o săptămână… Chipul întâiului meu zbor, se ascunde-n amintiri umed, liniştea se scurge, ca o lavă preţioasă mă striveşte-atât de dulce, dorul de-a mă şti – acasă! O singurătate-apasă pasul sprinten printre vini… Întâlnite la şuetă, gânduri s-au pierdut cu firea şirul zilelor amare se despart de-ngenunchere Instinctiv, dumnezeirii, rog un strop de dulce-n fiere, îngere ce-mi stai în coastă, nu-ţi perpetuezi menirea? Oaspeţi-pelerini, ca spice, într-un lan de-nţelepciune, sunt răspunsuri la-ntrebări spuse cu sinceritate Amnezii îmi haşurează harta ce mă pierde-n noapte pilotând speranţa care, tatuată e cu … tine! Curbe sinuoase urcă cu iubirea trepte ‘ nalte n-am să fiu eu mâna moartă la un joc de nenoroc o sămânţă pârguită par a fi, zvârlită-n foc! Vicleniile furtunii să evit s...