Treceți la conținutul principal

Sinelui

Aţipiţi pe fruntea nopţii, norii albi răstoarnă zorii,
stelele răpite sunt, aşezate în colan
Amintirile se-ntorc, aşa cum se-ntorc cocorii
pe sub gene veşnicia îşi adună an cu an…

Mă privesc, nu sunt icoană, al meu suflet se închină
încă, la un zid strivit de o nepăsare surdă
iar înfriguraţi fiorii, parcă se tot ţin de mână
visul ultim este ştirb şi uitarea e rotundă…

Stoarce-mi din izvor văzduhul, scapă-mă de irosire
Mă înalţă cu migală, din culori, din tălpi curate,
Inocenţa vântului e peltică, dar o ştire…
mă trezeşte! noapte-albă, cât te dor a’ tale şoapte!

Pe odihna mea se-aşterne o candoare mulţumită
ce-a sorbit seisme vii, scăpărând iubirii amnarul
Mă vor ataca reflexe, şi vei da în pârg, ursită
în penultima ta gară, defrişezi cu sârg, amarul…

În implozii desluşite, găicile tăcerii mele
pietruiesc şoptind agonic, ancoratele poeme
nu-mi cioplesc chipul de flăcări, dacă-mi spui: *hai, nu te teme!*

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

STRIGA O STEA SUBŢIRE, HAI!

💚 Se zbate o vrabie sub tâmplă, pe-obraz mi-s zâmbete furate în piept duc dorurile toate, alt anotimp mi se întâmplă cadenţe vesele se-nnoadă, prin pletele-mi   de aur stins un ţipăt siluit se stinge, pe suflet gol şi alb, prelins…   💚  În amintiri rămasă-s verde, în piept un crater adânceşte răni ce-s purtate cu sfială. Un vis pierdut la porţi cerşeşte. ştiu că mi-s tainele curate, nemâzgălite de vreo şoaptă, amestecând dureri cu spaime, iubirea tace şi aşteaptă… 💚  Aşteaptă-n gene un zbucium orb, ca fluturarea de aripă izvorul dulce-adulmec, sorb, şi-mi strâng bătăile în pripă, bătăi sub tâmple şi-n rărunchi, în pântecul – un avanpost nu-mi joc la sorţi norocul chior, şi rabd cu sârg, îndur cu rost… 💚  Această destrămare simplă, ca liniştea dintr-o icoană n-aş fi crezut că mi se-ntâmplă, neşansa mea-i o buruiană nu-nstrăinez avutul meu, această patimă sublimă o voi semna   - “ Iubirea Mea”, dar o ofer ca … a...