"Vis şi realitate -Voltaire
Visam că-s împărat pe-un colţ de rai,
Iar tu - o fată care mă iubeai...
Când m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna,
În loc să plâng, am râs... Şi-am râs întruna...
Ai să-nţelegi vreodată bucuria?!
Pierdusem doar un fleac...
Împărăţia."
Tu, minunea mea-ntâmplată
O arvună dată sorţii
Poţi să-nvii şi marea moartă
Să-i retezi curajul morţii
Geamăt ce se pierde-n foc
Dar sortit să strălucească
N-avem voie, timp, sau loc,
Doar scânteie-n cuib de iască.
De-ar fi zorii despărţiţi
Printr-o axă-ntortocheată
Zor cu zor ar fi grăbiţi
Să se pupe încă-odată.
Rentâlniți dintr-o nevoie
Şi cu dulcele pe buze
N-avem loc, nici timp, nici voie
Printre doruri călăuze.
Dureros si sec ne-ngână
Un argint la tâmplă-n dar
Să te țin aș vrea de mână
Printr-al timpului hotar
Dar din vise nevisate
Fără pizmă, și noroc
Plâng în lacrimi despuiate
Părți din rai ascunse-n foc
Inima de-ar fi să-mi tacă
Mai cer Domnului un leac
Din femeie să mai facă
Încă-un anotimp prin veac !
Dar n-am voie, timp sau loc
Să scot lacrimi din scânteie,
Şi de mă scoți Doamne din foc
Nu-mi lua crucea de femeie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu