Îmbietoarea taină a tălpii ude

Un vid mă-nşfacă, eu mă las muşcată
Cu degete fărâme mă închin...
Încrederea nu-i oarbă, doar prea beată
Ce trist e prea-puţinul când e plin…

Prea plin de aşteptare ca o frunză
Ce-şi vinde verdele între pământ şi cer
Îţi simt amaru-nchipuit pe buză
Narcotic, delirant, mustind de fier

Ce-aş deveni un strop de sfinţişoară
Din vise albe împletind aripi
Cu ochi mijiţi, alint să-mi înfiripi!
O naştere mi-ar fi a doua oară…

La o-adică-i doar …închipuire
Ca un pahar de vin prea roş’, prea plin
Înghit în sec, curgi devorat prin mine
Ca o clepsidră tristă, tot mă-nchin.

x

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Citiți mai multe

Mi se...

Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! * Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! * Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece * Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine * ...

Citiți mai multe

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

*** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!

Citiți mai multe

Faceți căutări pe acest blog