Motto:
Mă închipui a fi frunză, pe obraz o umbră şuie
Se destramă în şuviţe ca lumina prin vitralii
Pete cafenii din soare vor pistrui vioi să-mi puie
Pe bărbie şi pe tâmple. Simt fiori uitaţi şi… stranii
Şapte secole de-a rândul, şi tot şapte munţi de-aş trece
Îndemnată şi de gânduri, şi de inima prea-plină
Pe fereastra răstignită, în luciri, lumina rece
Mă-nfioară a tristeţe. Doamne, iartă a mea vină!
Am trezit zorii de-a valma, ei visau o iarnă albastră
Visele rămân de-acum, nesfârşite, ne-ndulcite
Picuri de-amintiri frumoase, curg suav de partea noastră
Zornăie ca chihlimbarul tot în verde… şi-adormite
În tăceri ne-om înnopta, ca-ntr-o mare fără valuri
O perucă poartă vântul, semănând cu o vântoasă
Împletim pe-ascuns cosiţe, tainicelor idealuri
Minunată este viaţa. Hai s-o facem, mai frumoasă!
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
- Solicitați un link
- X
- Alte aplicații
https://en.calameo.com/read/002732589e250ccfdbf4d?fbclid=IwAR3cznZTWUbgpjwWymJS9ifBUkNK7Gt6BhxMd7UrY-53Z0twfass7g6xhhY
RăspundețiȘtergerehttps://youtu.be/8Aw6t8xoOtE?t=327
RăspundețiȘtergere