Treceți la conținutul principal

Niştotă


Redacto
La bursa de valori vom licita,
purtând norocul floare la rever
un fâlfâit de aripă în umbra ta
de-ar fi să piară albastrul pur din cer!
Te rog! să nu mă chemi nicicând pe jumătate
şi nici prin semne semănând cu iarba
sufletului meu preablând i-ar fi impietate,
părinţilor preasfinţi le-ar întina şi barba…
 
Ce preţ ar câştiga cinstit, doar o petală?
în goana clipelor zburate-n vânt
când chiar grădinii însăşi, visteria-i goală
cu aur putrezindu-şi amarul în pământ!
Te rog! Trimite-ţi îngeriţa albă
să-mi despletească gândurile multe
cu nimb împodobit cu flori de nalbă
purtând în ochi doar soare pe genele ei mute
 
Tot drămuind o aşteptare caldă
nămeţi de zori-de-zi s-or aduna pieptiş
în marea neputinţelor ce scaldă
munţi despuiaţi de vremuri, ca pietriş!
Te rog! Ascultă-mă cu degetele toate,
un tatuaj pe coaja fiinţei ce renaşte,
m-oi aduna cuminte-n pumnul sorţii, poate,
Vom învia ca-n Sfânta zi de Paște!


Aşa strigau, cerşind o urmă de mister,
trei bobi de rouă, blând ploii, măicuţei lor din cer…


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

  *** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!