Treceți la conținutul principal

Insolită



De prea mult fum, de prea puţină taină

Ni se rotesc ceasornice-n rărunchi

De-am şti croi văzduhului o haină

Şi i-am sculpta din vise noi un trunchi




Păşeşte-n noi lumina ca ninsoarea

Ce nu îţi dă destinul, omule nu cere

Dă-i stelei tale crudul ierbii, floarea

Ce stranie e  viaţa,  o frunză în cădere.


 
 
E floare rară tihna nopţii - acum

În insomnii sfidând acoperişuri

Ce nu cunosc nevoi de foc şi scrum

Pe drumul ploii ascuţind tăişuri

 


Când marginile toate-au orizont

Nemărginirea se destramă lent

Şi desenează  asfalturile-n rond

Cu vise cumpărate pe un cent

 


Doar vorbe în al buzelor mormânt

Enigme-n raftul sufletului rupt

Nici urmă de vreun rătăcit cuvânt

Sau alt oftat purtând obrazul supt

 

Toamnei arsă fără lacrimi - ape efemere,

taina trecerii-n văzduh, smerit să îi ceri

Stranie e  viaţa,  o frunză în cădere

În privirile fântânii, umbrei seci de ieri.

 



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Colind suflet de român

Frunze, foi de viță bună  Ascultați ce-ar vrea să spună.... Și iar verde crengi de-alun Stați în loc, am să vă  spun: Dulce vorbă românească   Vine-n prag să vă dorească : -           Cum e luna de iubită,  să vă fie dăruită!  -           Cât e soarele de-ncins, să fiți voi de neînvins! -           Ca frunzișul răcoros,  să  fii omule frumos! -           Iar de harnic și-înțelept ai  întrecut stejarul drept! -           Toate stelele-n cunună, să-ți ureze viață bună, -           Viața ce pulsează-n muguri, să te-ndemne să te bucuri! Iar cărarea  cu flori vii, să te   poarte și să fii... ....primu-n trai cu voioșie Vorba balsam să îți fie Versul cu trăiri astrale  Răsuflări,  parfum de floare! Gânduri doar de construit Inimi calde de iubit Vase pline de bucate Pieptul plin de sănătate! Omule curaj să  porți Și să-l dăruiește la toți   În ferestre cu lumină, miere, faguri în stupină  Fructe în livezi și flori Să  ai pentru

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *                  Mi se tot promite des… Că zăbale or să poarte Bidivii de neînţeles Purtători de vieţi şi moarte * Mi se pare şi promite…                                    … scrie, cere şi se-ntâmplă… Pe hârtie… nu pe tâmplă!

STRIGA O STEA SUBŢIRE, HAI!

💚 Se zbate o vrabie sub tâmplă, pe-obraz mi-s zâmbete furate în piept duc dorurile toate, alt anotimp mi se întâmplă cadenţe vesele se-nnoadă, prin pletele-mi   de aur stins un ţipăt siluit se stinge, pe suflet gol şi alb, prelins…   💚  În amintiri rămasă-s verde, în piept un crater adânceşte răni ce-s purtate cu sfială. Un vis pierdut la porţi cerşeşte. ştiu că mi-s tainele curate, nemâzgălite de vreo şoaptă, amestecând dureri cu spaime, iubirea tace şi aşteaptă… 💚  Aşteaptă-n gene un zbucium orb, ca fluturarea de aripă izvorul dulce-adulmec, sorb, şi-mi strâng bătăile în pripă, bătăi sub tâmple şi-n rărunchi, în pântecul – un avanpost nu-mi joc la sorţi norocul chior, şi rabd cu sârg, îndur cu rost… 💚  Această destrămare simplă, ca liniştea dintr-o icoană n-aş fi crezut că mi se-ntâmplă, neşansa mea-i o buruiană nu-nstrăinez avutul meu, această patimă sublimă o voi semna   - “ Iubirea Mea”, dar o ofer ca … anonimă!