Treceți la conținutul principal

Insolită



De prea mult fum, de prea puţină taină

Ni se rotesc ceasornice-n rărunchi

De-am şti croi văzduhului o haină

Şi i-am sculpta din vise noi un trunchi




Păşeşte-n noi lumina ca ninsoarea

Ce nu îţi dă destinul, omule nu cere

Dă-i stelei tale crudul ierbii, floarea

Ce stranie e  viaţa,  o frunză în cădere.


 
 
E floare rară tihna nopţii - acum

În insomnii sfidând acoperişuri

Ce nu cunosc nevoi de foc şi scrum

Pe drumul ploii ascuţind tăişuri

 


Când marginile toate-au orizont

Nemărginirea se destramă lent

Şi desenează  asfalturile-n rond

Cu vise cumpărate pe un cent

 


Doar vorbe în al buzelor mormânt

Enigme-n raftul sufletului rupt

Nici urmă de vreun rătăcit cuvânt

Sau alt oftat purtând obrazul supt

 

Toamnei arsă fără lacrimi - ape efemere,

taina trecerii-n văzduh, smerit să îi ceri

Stranie e  viaţa,  o frunză în cădere

În privirile fântânii, umbrei seci de ieri.

 



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...
5 comentarii
Citiți mai multe

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

  *** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe