Treceți la conținutul principal

Zid răsărit

Ce mică-i marea taină ce-a murit
Adâncă-i ‘nalta ei eternitate
Eu o simțeam IUBIRE infinit
Tu?...  jalnică infirmitate!

Și ce vicleni s-or naște vânători
Din stirpea ta, model de pus în carte
Nici sufletului lor măcar  datori
Și neîndurători, ca și o moarte

Pesemne doar un suflet rătăcit
Și verde ca o iarbă necosită
Ascuns în marea taină ce-a murit
Își va purta durerea răvășită...

Printre steluțe neajunse stele vii
Din licurici improvizând istorii
Suicidul la comete nu-s fobii
Doar vise ude și premonitorii...

Dar, oare bunătatea ce rost  are
Cu freamătul ei dulce-n pântec supt?
Dacă e ruptă-n colțuri și sudoare
I se prelinge dulcele prea mult...
Ce ne-nțeles e haosul stârnit
Ca două palme scuturându-se de vini
Durerea-și poartă măștile-nmiit
Și calmă ca un stol de heruvimi...

În numele IUBIRII se tot spun
Basme cu sfinți uitați și cu viteji
Murind subit, baloane-s de săpun
Doar usturimi în ochii veșnic treji

Întâmplă-se iubescuri deseori
Meteoriți în ploaie pe pământ
De drag tu să trăiești, apoi să mori
Nesocotind în gând de ce și când...

Așa se tânguia o vrabie și zborul
Îi rămăsese vis pe aripă străină
Greul știut nu-i accepta ușorul
Cealaltă aripă striga – Sunt prea puțină!

Ce mică-i marea taină ce-a murit
Adâncă-i ‘nalta ei eternitate
Eu o simțeam IUBIRE infinit
Tu?...  jalnică infirmitate!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Colind suflet de român

Frunze, foi de viță bună  Ascultați ce-ar vrea să spună.... Și iar verde crengi de-alun Stați în loc, am să vă  spun: Dulce vorbă românească   Vine-n prag să vă dorească : -           Cum e luna de iubită,  să vă fie dăruită!  -           Cât e soarele de-ncins, să fiți voi de neînvins! -           Ca frunzișul răcoros,  să  fii omule frumos! -           Iar de harnic și-înțelept ai  întrecut stejarul drept! -           Toate stelele-n cunună, să-ți ureze viață bună, -           Viața ce pulsează-n muguri, să te-ndemne să te bucuri! Iar cărarea  cu flori vii, să te   poarte și să fii... ....primu-n trai cu voioșie Vorba balsam să îți fie Versul cu trăiri astrale  Răsuflări,  parfum de floare! Gânduri doar de construit Inimi calde de iubit Vase pline de bucate Pieptul plin de sănătate! Omule curaj să  porți Și să-l dăruiește la toți   În ferestre cu lumină, miere, faguri în stupină  Fructe în livezi și flori Să  ai pentru
Un comentariu
Citiți mai multe

Vise de lumină

                                                                 Motto: "Vis şi realitate -Voltaire Visam că-s împărat  pe-un colţ de rai, Iar tu - o fată care mă iubeai... Când m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna, Î n loc să plâng, am râs... Şi-am râs întruna... Ai să-nţelegi vreodată bucuria?! Pierdusem doar un fleac... Împărăţia ."   Tu, minunea mea-ntâmplată O arvună dată sorţii Poţi să-nvii şi marea moartă Să-i retezi curajul morţii Geamăt ce se pierde-n foc  Dar sortit să strălucească N-avem voie, timp, sau loc,  Doar scânteie-n cuib de iască. De-ar fi zorii despărţiţi Printr-o axă-ntortocheată Zor cu zor ar fi grăbiţi Să se pupe încă-odată.  Rentâlniți dintr-o nevoie Şi cu dulcele pe buze N-avem loc, nici timp, nici voie  Printre doruri călăuze. Dureros si sec ne-ngână Un argint la tâmplă-n dar Să te țin aș vrea de mână  Printr-al timpului hotar Dar din vise nevisate  Fără pizmă, și noroc Plâ
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Atât nimic răscolitor

…tăceri, tăceri risipite amar se despoaie ruşinate de-o ploaie cu gene întoarse-a mirare apoi s-au iubit îndelung pe aripi verzi smulse din gând şi-un rest ascuţit dintr-un punct… …surghiun îmi e devremele acum prea aplecat să guste din destul amuşinând târziuri, ademenind fiori în veghea unui ochi deschis, ghioc ascuns în flori …tăceri, tăceri mă-ndeamnă să-mi fac cuibul mut striga un sol pe coapsă, alt mesager pe gleznă mă vindecă de beznă, mă-ndeamnă să nu uit… nimicul şi-a uitat menirea, mi-e cald şi-mi este …mult pulsează roşul, doare dorul, dorit împătimit întregul este-un mit Picture -  Lilioara Macovei  - Corali
4 comentarii
Citiți mai multe