Treceți la conținutul principal

Zid răsărit

Ce mică-i marea taină ce-a murit
Adâncă-i ‘nalta ei eternitate
Eu o simțeam IUBIRE infinit
Tu?...  jalnică infirmitate!

Și ce vicleni s-or naște vânători
Din stirpea ta, model de pus în carte
Nici sufletului lor măcar  datori
Și neîndurători, ca și o moarte

Pesemne doar un suflet rătăcit
Și verde ca o iarbă necosită
Ascuns în marea taină ce-a murit
Își va purta durerea răvășită...

Printre steluțe neajunse stele vii
Din licurici improvizând istorii
Suicidul la comete nu-s fobii
Doar vise ude și premonitorii...

Dar, oare bunătatea ce rost  are
Cu freamătul ei dulce-n pântec supt?
Dacă e ruptă-n colțuri și sudoare
I se prelinge dulcele prea mult...
Ce ne-nțeles e haosul stârnit
Ca două palme scuturându-se de vini
Durerea-și poartă măștile-nmiit
Și calmă ca un stol de heruvimi...

În numele IUBIRII se tot spun
Basme cu sfinți uitați și cu viteji
Murind subit, baloane-s de săpun
Doar usturimi în ochii veșnic treji

Întâmplă-se iubescuri deseori
Meteoriți în ploaie pe pământ
De drag tu să trăiești, apoi să mori
Nesocotind în gând de ce și când...

Așa se tânguia o vrabie și zborul
Îi rămăsese vis pe aripă străină
Greul știut nu-i accepta ușorul
Cealaltă aripă striga – Sunt prea puțină!

Ce mică-i marea taină ce-a murit
Adâncă-i ‘nalta ei eternitate
Eu o simțeam IUBIRE infinit
Tu?...  jalnică infirmitate!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...
5 comentarii
Citiți mai multe

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

  *** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe