Înşelăciune cu iz de libertate

..............................................

“Toţi îşi găsesc liniştea

când se aşterne umbra

numai pe mine noaptea

mă ţine îndurerat şi treaz”

Michelangelo

......................

neverosimil e zborul

 prea are aripi de plumb

fiindcă s-a îndrăgostit de-un amurg de vară

clipa sfidează întunericul

mimează un sărut de femeie ce nu iubeşte

se scurge nemilos timpul

scrijeleşte vremii coajă

 parcă le e scârbă să moară-mpreună

două gânduri se bălăcesc uitate-ntr-o băltoacă a amintirilor

rămas-am puțină

undeva în aer o întrebare se vrea spusă

prea sunt departe

calc pe vârfuri ca un borfaş

indiferenţa mocneşte ca într-o spuză

se vrea încotro şi curge în neştire

înşelăciune cu iz de libertate

vezi? 

lacrima perfidă s-a deghizat în rouă

pe caldarâm spartă-n două

în ea retina verde se pierde

vârcolac rânjind la lună nouă

..............................................

Ada Nemescu