Treceți la conținutul principal

Înşelăciune cu iz de libertate

 Înşelăciune cu iz de libertate

..............................................
“Toţi îşi găsesc liniştea
când se aşterne umbra
numai pe mine noaptea
mă ţine îndurerat şi treaz”
Michelangelo
......................
neverosimil e zborul
prea are aripi de plumb
fiindcă s-a îndrăgostit de-un amurg de vară
clipa sfidează întunericul
mimează un sărut de femeie ce nu iubeşte
se scurge nemilos timpul
scrijeleşte vremii coajă
parcă le e scârbă să moară-mpreună
două gânduri se bălăcesc uitate-ntr-o băltoacă a amintirilor
rămas-am puțină
undeva în aer o întrebare se vrea spusă
prea sunt departe
calc pe vârfuri ca un borfaş
indiferenţa mocneşte ca într-o spuză
se vrea încotro şi curge în neştire
înşelăciune cu iz de libertate
vezi?
lacrima perfidă s-a deghizat în rouă
pe caldarâm spartă-n două
în ea retina verde se pierde
vârcolac rânjind la lună nouă
..............................................
Ada Nemescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

  *** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!