Înşelăciune cu iz de libertate
..............................................
“Toţi îşi găsesc liniştea
când se aşterne umbra
numai pe mine noaptea
mă ţine îndurerat şi treaz”
Michelangelo
......................
neverosimil e zborul
prea are aripi de plumb
fiindcă s-a îndrăgostit de-un amurg de vară
clipa sfidează întunericul
mimează un sărut de femeie ce nu iubeşte
se scurge nemilos timpul
scrijeleşte vremii coajă
parcă le e scârbă să moară-mpreună
două gânduri se bălăcesc uitate-ntr-o băltoacă a amintirilor
rămas-am puțină
undeva în aer o întrebare se vrea spusă
prea sunt departe
calc pe vârfuri ca un borfaş
indiferenţa mocneşte ca într-o spuză
se vrea încotro şi curge în neştire
înşelăciune cu iz de libertate
vezi?
lacrima perfidă s-a deghizat în rouă
pe caldarâm spartă-n două
în ea retina verde se pierde
vârcolac rânjind la lună nouă
..............................................
Comentarii
Trimiteți un comentariu