... îmi şchiopăta gândul spre condiţia de larvă
sub potcoave de vise
exagerarea de a fi păşea desculţă în spatele umbrei
doar o spirală dilatată a sufletului e amintirea ultimă
nu-mi aprinde candele în cimitirul meu de idei
încă nu mi-e noapte veştedă
în partea stângă a universului
zare-n întuneric mi-ai zvântat
în adâncul palmei
nici un alint
nici puls
cu ce să umplu golul
plec fruntea şi geana cuminte
înserarea îmi bate de trei ori în fereastră
să nu-mi sluţesc visele mimând această moarte
o funie
o funie preludiu
pentru agonii scăpate din copite de mânji îmi doresc
altfel
acel suflet cu ochii scoşi
Comentarii
Trimiteți un comentariu