*
Când trimiți solie Doamne macu-n lacrimi de păcat
Roșul macului e plata pentru-un dor însângerat
După ce pe neastâmpăr vom fi amândoi stăpâni
Dacă am urca toți munții, de-am seca în noi furtuni
*
O poveste nu-i poveste, n-are sare și piper
Dacă nu poartă în suflet unda dulce de mister
Rouă preasfințită este clapa unui “mi”-n pian
Să-mi închipui simfonia este dor de ani și ani
*
Vremuri grele trăim Doamne! este cel mai negru vis,
Suferințe negândite ca vrășmașii ne-au cuprins
Doar LUMINA ne salvează, altă șansă astăzi nu-i
“Doamne, pune-ne pe creștet, mâna ta cu răni de cui”
*
Să-Ți cinstim sângele curs și durerea Maicii noastre
Cu privirile spre cer, rugi trimise către astre!
Din vis alb țâșnind dorința,-n piept cu neatinse șoapte
Nu există întuneric, doar LUMINĂ nu e-n ... noapte!
*
Universul este o carte. Fiecare viață-i scrisă
printre rânduri adunate-ntr-o poveste! Sau nespusă-i,
O închipuire-n haos - cel născut dintr-o genune,
Care îi va fi sfârșitul? … nimeni nu știe a spune
*
… dar se știe și se vede ce minuni se nasc din muguri
Flori, parfumuri, fructe-n ramuri, să zâmbești și să te bucuri
Cu o carte pe genunchi și cu fruntea printre stele
Fără a mai jindui după aur și avere!
*
TU ne-nveți, ne cerți, ne dărui, chiar de nimeni nu îți cere!
Comentarii
Trimiteți un comentariu