Macu-n lacrimi de păcat

 

*

Când trimiți solie Doamne macu-n lacrimi de păcat

Roșul macului e plata pentru-un dor însângerat

După ce pe neastâmpăr vom fi amândoi stăpâni

Dacă am urca toți munții, de-am seca în noi furtuni

*

O poveste nu-i poveste, n-are sare și piper

Dacă nu poartă în suflet unda dulce de mister

Rouă preasfințită este clapa unui “mi”-n pian

Să-mi închipui simfonia este dor de ani și ani

*

Vremuri grele trăim Doamne! este cel mai negru vis,

Suferințe negândite ca vrășmașii ne-au cuprins

Doar LUMINA ne salvează, altă șansă astăzi nu-i

“Doamne, pune-ne pe creștet, mâna ta cu răni de cui”

*

Să-Ți cinstim sângele curs și durerea Maicii noastre

Cu privirile spre cer, rugi trimise către astre!

Din vis alb țâșnind dorința,-n piept cu neatinse șoapte

Nu există întuneric, doar LUMINĂ nu e-n ... noapte!

*

Universul este o carte. Fiecare viață-i scrisă

printre rânduri adunate-ntr-o poveste! Sau nespusă-i,

O închipuire-n haos - cel născut dintr-o genune,

Care îi va fi sfârșitul? … nimeni nu știe a spune

*

… dar se știe și se vede ce minuni se nasc din muguri

Flori, parfumuri, fructe-n ramuri, să zâmbești și să te bucuri

Cu o carte pe genunchi și cu fruntea printre stele

Fără a mai jindui după aur și avere!

*

TU ne-nveți, ne cerți, ne dărui, chiar de nimeni nu îți cere!