Treceți la conținutul principal

Anacolut

 

Anacolut

motto:  Să nu pierdem timpul cu deșertăciuni, căci viața este adesea ca o umbră. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

 

Clepsidrele au desprins nisipurile albe

din încleștări prea vii cu timpul prețios.

Secundele par cărnuri, trecutul numai os

îi pune vremii pricini, dar îi oferă salbe

 

de frunze ruginii. Se sparg oglinzi obtuze,

doar sensuri și emoții mai rătăcesc prin noi

Tributuri ne despoaie? Putem să fim mai goi?

Cărări, poteci, n-avem! Să intuim ecluze…

 

… spre-a reveni eroi. Azi, prețioasă-mi ești,

minunea mea-ntâmplată, nerepetată fire

Te-am ridicat pe culmi și te-nțeleg – jertifire!

Clepsidrelor, nisipuri imaginând să crești,

 

Durerile nu dor,  în vise și povești.



https://youtu.be/RiwAgsNNKKw

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...
5 comentarii
Citiți mai multe

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

  *** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe