Îmi tot alint pe tâmpla caldă
Şuviţa gândului rebel
Ce-şi împleteşte fel-de-fel
În râu învolt ce mintea-mi scaldă
Şi spun: ce magică-i toamna,
În straiul aurit pe frunze -
Trec în galop ca nişte mânze
Doar universul le…damna!
În gerul ce va fi să vină
Nu voi fi ţintă, voi fi unsă
Cu verdele din ploi, dar prinsă
De primăverile-n grădină…
Şi n-am să uit, şi-am să rămân
(Cât de fierbinte-i gheaţa care
Mă îndemna să zbor spre soare)
Visu-acesta-i blând… amân…
De n-am avea măsură-n toate
Vis, gând şi zbor, ar fi mai greu
Privind smeriţi la Dumnezeu
Spunem şoptit: sigur, se poate!
Şi-n clipe grele, cerul curs
Purtând cohortele de nori
Mă ridica de subţiori
Mai sus de mine şi de plâns!
Comentarii
Trimiteți un comentariu