Fremăta o şoaptă

Motto: Cel ce dreptate vrea cu orice preţ să aibă,
Vorbind mereu, o va avea.” Johann Wolfgang Goethe

În lumini de zâmbet, se tot răsfrâng adâncuri,
Sunt umbrele, ca fumul cărărilor prin clipe
Flăcări de-amintiri, cum stau să se-nfiripe!
Gânduri albe se-nalță, ca zmee prin nimicuri

Voi ațipi, gândesc, captivă-n palma-ntinsă
A umbrelor păgâne în destrămări bizare
Ninsori vor fi mai verzi, tăcerile-n altare
Se vor ruga în taină luminii... neînvinsă

Când stele orfeline vor năpădi uitarea
Năvoadele caduce prin ceruri se vor pierde
Doar ploi neîntâmplate vor ști să ne dezmierde
Învăluind blând zarea și alungând... trădarea.

Acum sărut culoarea născută-n curcubeie
În limpezimi de zâmbet, adâncuri răscolesc
Ce-aș fremăta în șoapte eternul *te iubesc*
Strălucitor prin vise, cu iz de imortele.

Comentarii
Trimiteți un comentariu