Treceți la conținutul principal

Fremăta o şoaptă

 Fremăta o şoaptă

✨
Motto: Cel ce dreptate vrea cu orice preţ să aibă,
Vorbind mereu, o va avea.” Johann Wolfgang Goethe
✨
În lumini de zâmbet, se tot răsfrâng adâncuri,
Sunt umbrele, ca fumul cărărilor prin clipe
Flăcări de-amintiri, cum stau să se-nfiripe!
Gânduri albe se-nalță, ca zmee prin nimicuri
✨
Voi ațipi, gândesc, captivă-n palma-ntinsă
A umbrelor păgâne în destrămări bizare
Ninsori vor fi mai verzi, tăcerile-n altare
Se vor ruga în taină luminii... neînvinsă
✨
Când stele orfeline vor năpădi uitarea
Năvoadele caduce prin ceruri se vor pierde
Doar ploi neîntâmplate vor ști să ne dezmierde
Învăluind blând zarea și alungând... trădarea.
✨
Acum sărut culoarea născută-n curcubeie
În limpezimi de zâmbet, adâncuri răscolesc
Ce-aș fremăta în șoapte eternul *te iubesc*
Strălucitor prin vise, cu iz de imortele.
✨(cuvinte & umbre - aDa nemescu)
Ar putea fi o ilustraţie cu unul sau mai mulţi oameni

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Atât nimic răscolitor

…tăceri, tăceri risipite amar se despoaie ruşinate de-o ploaie cu gene întoarse-a mirare apoi s-au iubit îndelung pe aripi verzi smulse din gând şi-un rest ascuţit dintr-un punct… …surghiun îmi e devremele acum prea aplecat să guste din destul amuşinând târziuri, ademenind fiori în veghea unui ochi deschis, ghioc ascuns în flori …tăceri, tăceri mă-ndeamnă să-mi fac cuibul mut striga un sol pe coapsă, alt mesager pe gleznă mă vindecă de beznă, mă-ndeamnă să nu uit… nimicul şi-a uitat menirea, mi-e cald şi-mi este …mult pulsează roşul, doare dorul, dorit împătimit întregul este-un mit Picture -  Lilioara Macovei  - Corali