graiul timpului trecut

sortind în ape tulburi, chiar timpului robire

lumini se nasc icnind pe înălţate ramuri

mă dor iar florile, setoase de-nfrunzire

ce amintesc tăcut de ale frunzei hramuri

 

că ploile-au priviri şi se-nteţesc în nori

chiar stelele ghicesc prin colţuri aurite

în ceasuri albe, mute, visezi cum poţi să zbori

prin galaxii vorace şi-amurguri părăsite

 

doar în al vieţii rai, triumf în chip flâmând,

înfipt în carnea vremii, viu-gândul plânge tâmp

tenebre de-mprumut îşi vând agoniseala

sorbind din infinit şi praful şi cerneala

 

se dănţuie pe muzici, frenetic, unduios,

cu un sevraj de cărnuri, dar fără destinaţii

zvâcneşte-agoniseala acestui vers frumos

 

prin rugăciuni pioase ce flutură stingher

ne parfumăm a îngeri, trezind pe Dumnezeu

calm, alungăm cu rost, singurătăţi în ger