sortind în ape tulburi, chiar timpului robire
lumini se nasc icnind pe înălţate ramuri
mă dor iar florile, setoase de-nfrunzire
ce amintesc tăcut de ale frunzei hramuri
că ploile-au priviri şi se-nteţesc în nori
chiar stelele ghicesc prin colţuri aurite
în ceasuri albe, mute, visezi cum poţi să zbori
prin galaxii vorace şi-amurguri părăsite
doar în al vieţii rai, triumf în chip flâmând,
înfipt în carnea vremii, viu-gândul plânge tâmp
tenebre de-mprumut îşi vând agoniseala
sorbind din infinit şi praful şi cerneala
se dănţuie pe muzici, frenetic, unduios,
cu un sevraj de cărnuri, dar fără destinaţii
zvâcneşte-agoniseala acestui vers frumos
prin rugăciuni pioase ce flutură stingher
ne parfumăm a îngeri, trezind pe Dumnezeu
calm, alungăm cu rost, singurătăţi în ger
Comentarii
Trimiteți un comentariu