Treceți la conținutul principal

Să colorăm alt rai



Îngeri se sfădesc, nu în joacă-şi spun
fiecare crede că e cel mai bun
se-ntrec în ninsori, ceruri inventează
în culori sublime, nourii pictează

cum să-amestecăm zilele cu nopţi?
flori de liliac, peste struguri copţi
visele pierdute într-un lan de in
ceai bun de măceşe, cănilor cu vin!

într-un rai promis, dacă arunci privire
vezi cum se transformă chinul în iubire
nu există zână, fără un surâs
sorb lacrimi curate şi le schimbă-n râs

...hohote se-aud, muzici cristaline
ca să-ajung în rai, chiar să mor îmi vine
dar mi-aş mai trăi,   zilele-mi puţine
raiul pe pământ, cred că-mi şade bine!


Da,  eşti fericit, plajă nu avem
dar dansează inimi, în suav tandem
steaua ta subţire, m-ai numit instant
iubirea inundă suflete constant

mă privesc cu jind alte stele mii
rugăciuni şoptesc frunzele prin vii
toamna asta vie, ne-a purtat noroace
sufletul îi cântă inimii să joace...

cum să nu tresar, înger alb şi bun?
dacă mă întrebi, cum să nu îţi spun
că respir curat, dar mă doare, ştii
că te chem întruna, uneori - nu vii!


 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

  *** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!