Toamnei de hârtie, un bilet doar dus....

Despre ce legi, gândeşti poete? legământ cu patru foi

oferit ca pe o floare, sau o frunză de trifoi...

Ce trăire să-ţi aşterni, lângă tâmpla argintată

dacă nostalgii nu ai, sau de n-ai iubit vreodată!

Aurite Frunze verzi, amintiri din peţiol

scâncet umezit de ploaie, strânse în ultimul lor zbor

Toamnei grele de păcate, speriată de-un viscol crud

vârcolaci născuţi din gol, mă împiedică să-aud...

Plânsul şinelor uitate, îşi fac nod în geana mea

undeva s-o naşte gara, sau vre-un tren o fluiera...

Tot imaginând voiaje, neîntâmplate, neplătite

gust amaruri nechemate cu arome-aghesmuite

În mireasă m-aş preface, voal mi-ar fi un lan de in

prospeţimea lui, iubite, are gust de vin străin 

Ce-i dă sângelui ocol, îi înneacă neputinţa

 

 

să păstrăm gustul, petale, celei care-a fost dorinţa.