Treceți la conținutul principal

Nepăsarea nu zâmbeşte niciodată pe alei

                                          


Printre şoapte răzvrătite, flori de nalbă tulburate
Curajoase sunt, curate, vorbele de-alint, dintâi…
Mai apoi, se risipesc, în neant,  ca deocheate!
Soarele încet se saltă, sprijinându-se-n călcâi.


 
Undeva, suspină umbra, floarea-n sevă se dospeşte
Tot imaginând răcoarea fluturaşilor firavi
Hrănită din amintire, floarea de castan trăieşte
Dincolo de nepăsarea, săgetând cu ochi hulpavi
 
De pe umărul dreptăţii, se iţesc ca idealuri,
Doar dulceaţa-mbrăţişării, simplă ca o rugăciune
Şi sărutul cast al gurii, ce-ar uni şi două dealuri,
Cu fiori urcând din vintre, pe un drum ce nu se spune…
 
Ce muţenie mă-ncearcă! Trei tăceri nu-s de ajuns,
Dacă inimii – o floare, simţăminte nu-i păstrezi
Plânsul fără lacrimi vine, potrivindu-se ca… uns,
Şi înneacă ce-am născut, din iubiri şi dor, nu crezi?
 
Zorii mustăcind a ceaţă, zornăie ca mărunţişul
Trecătorilor prin viaţă, le revigorează gânduri
Aşteptându-i, chiar lumina, îşi ascute calm tăişul
Întunericimi rămâneţi neştiute,  în străfunduri…
 
Eu aştept, şi cred, şi simt, ca o veşnică fecioară
Ţes ca ploaia, penelopă cu inflexiuni de stea
Cifra doi a obosit, rătăcită-a câta oară?!
Prin poeme minunate, azi, scâncind la poarta mea.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Corăbii de hârtie

Dimineața trează, albă, iscodește dacă-mi ești guguștuci pe o polată, mi-au adus în cioc povești visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie, așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie... Tălpile își amintesc de flori, ierburi și nisipuri, de petale de cireș plânse-n alte anotimpuri timpul nu ne iartă, răul! Spinii se adună-n palme cern cuvintele cu grijă, alungând zâmbind sudalme... Imitând un trai boem, ard cuvintele, mă tem că uitarea o să ne prindă, nici pe trepte, nici colea, unduite ca-ndoiala, sub pași drumurile gem nu las praful pe-amintiri, dragi îmi sunt și ar durea... Palmele se strâng a rugă, genele schimbă blesteme vânturi oarbe au la glezne ciucuri buni pe orice vreme visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie, așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie...

Dați, rog, liniștea mai tare!

Două ceasuri stau pe-o carte Tic-tac-uri amestecând Unul simte că e noapte Celălat zorii venind...
Limbile poartă tăcerea Printre cifrele-amuțite Alta le-ar fi însă vrerea Să se știe odihnite...
Unul,  în brățară grea e mai vechi ca timpul scurs Celălalt prin catifea s-a lăsat de clipe muls
Strălucește fiecărui câte-un punct amăgitor o fi praf de stele ninse sau păcatul unui dor
Dintr-o preaînaltă glastră singur fir de tuberoză

Mi se...

Opţiunile Administratorului Editare ComentariuEditare file propriiŞtergere ComentariuEditează postările de blog
               Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *                  Mi se tot promite des… Că zăbale or să poarte Bidivii de neînţeles Purtători de vieţi şi moarte * Mi se pare şi promite…                                    … scrie, cere şi se-ntâmplă… Pe hârtie… nu pe tâmplă!