Se zbate o vrabie
sub tâmplă, pe-obraz mi-s zâmbete furate
în piept duc
dorurile toate, alt anotimp mi se întâmplă
cadenţe vesele
se-nnoadă, prin pletele-mi de aur stins
un ţipăt siluit
se stinge, pe suflet gol şi alb, prelins…
💚
În amintiri
rămasă-s verde, în piept un crater adânceşte
răni ce-s purtate
cu sfială. Un vis pierdut la porţi cerşeşte.
ştiu că mi-s
tainele curate, nemâzgălite de vreo şoaptă,
amestecând dureri
cu spaime, iubirea tace şi aşteaptă…
Aşteaptă-n gene
un zbucium orb, ca fluturarea de aripă
izvorul dulce-adulmec,
sorb, şi-mi strâng bătăile în pripă,
bătăi sub tâmple
şi-n rărunchi, în pântecul – un avanpost
nu-mi joc la
sorţi norocul chior, şi rabd cu sârg, îndur cu rost…
Această
destrămare simplă, ca liniştea dintr-o icoană
n-aş fi crezut că
mi se-ntâmplă, neşansa mea-i o buruiană
nu-nstrăinez avutul
meu, această patimă sublimă
Sa primesti totul lin, cu zambet si incredere ca toate ne sunt pentru trezire, da, ca Linistea dintr-o icoana.
RăspundețiȘtergereDrag!
Drag de tine, drag de versul tau!
RăspundețiȘtergere