Treceți la conținutul principal

Distonanţă

Ca o absenţă-n care creşte fumul
Ca un avar ce-şi dăruieşte visul
Caut murirea în trei sferturi de cer
Şi-mi risipesc scrâşnind, prea neştiut promisul

Iar o absenţă-n care curge spuma
Unor apusuri neînţelese-n trup,
Atingerea-i şoptită, prea liniştită urma
Risipei ce ne-a smuls, oftatul e-ntrerupt!

Când o absenţă rupe tăcerile la mal
Pe un talaz se lasă urmată-o-nchipuire
Neliniştită rana se schimbă-n elixire
Mai dulci decât dorinţele-n aval

Uite, cum o absenţă se tânguie uitată…
Nici umbra ei nu ştie, cum s-a născut cândva
O certitudine-ar fi vrut, din neant adăpată
Se rătăcise însă şi urma-i o…durea!
 




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Mi-ai răspuns, clipă, în zorii de-nceput

  *** De ce-aş mai scrie de iubire? Stinsă-i vatra, pierdută prin cuvinte rătăcesc, frânturi de fericire mai roiesc ca pe la porţi cândva, uitată şatra... * De ce-ar purta un suflet bun blesteme, încuietori la porţi de ce păstrăm? când din văzduhuri doar lumină-luăm pământuri ne oferă… crizanteme! * Se sting des focuri. Jariştea din fire, cărări şerpuitoare ascunde prin păduri, pentru ce-i bun, mereu există furi, Iubirea nu-i o ţară-n părăsire!