Treceți la conținutul principal

Un tărâm de umbre pulberi

Cu-amintiri de dimineţi şi promisul cânt de seară
*Moartea ne învie! – aud... Numai viaţa ne omoară!*
Peste umăr nu-i nimică, dinainte... neştiute
Clipe tainic speriate, câinii timpului asmute!

Îmbibate-n aur stins şi cu ochi muiaţi în lacrimi
Stau pe şnurul nopţii stele depănând poveşti şi datini
Pieptiş şade într-o rână, paznic mut pe şaua serii
Un luceafăr aminteşte cum au înflorit ieri merii:

Albi şi plini de promoroacă, cu petale moi ca neaua
Au înveselit văzduhul, slăbind vântului cureaua
Să nu răscolească răul de miresme crengi ‘nfrunzite
Umblând fluturaşi, tăunii şi albinele - ameţite

Cu fustiţă mult prea scurtă dintr-o pală de furtună
Luna-şi potoleşte plete, când pe sâni o să-i apună
Ultimi licurici nătângi cu lucirea lor ascunsă
Lângă-a bolţii balama cerului jelind, neunsă...
  
Desluşesc în murmur stins iar o zisă, ca sudalmă:
*Moartea ne învie! – aud... Numai viaţa ne omoară!*
Nu ştiu de vorbea o piatră  sau era suspin degeaba
Un ceasornic ticăia, să-i sfârşească lumii – treaba!
  
Se-adânceau scorburi cu ciocuri, maluri înălţau nisipuri
Din frânturi de clipe arse vremea ţesând anotimpuri,
Ca pe clape de pian, în joc, iele franjurate
Promiteau lumină zilei, somnului vise curate

Un tărâm de umbre pulberi se ghicea mai sus de lună
Cine să îi dea crezare, sau vreun nume să îi pună?!
Sigur vreun amestec dulce, pentru-amar amar să-i fie
Când întunecimi şi frici s-or ascunde în pustie...

Să stau cu faţa la cuvânt iar vorba până la bărbie
Să îi ghicesc conturul tot să-i născocesc păreri - o mie?
Când viaţa ne omoară lent cu picături de soartă-n leac!
Sperând că moartea ne învie, mă-mpărtăşesc şi mă împac.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Colind suflet de român

Frunze, foi de viță bună  Ascultați ce-ar vrea să spună.... Și iar verde crengi de-alun Stați în loc, am să vă  spun: Dulce vorbă românească   Vine-n prag să vă dorească : -           Cum e luna de iubită,  să vă fie dăruită!  -           Cât e soarele de-ncins, să fiți voi de neînvins! -           Ca frunzișul răcoros,  să  fii omule frumos! -           Iar de harnic și-înțelept ai  întrecut stejarul drept! -           Toate stelele-n cunună, să-ți ureze viață bună, -           Viața ce pulsează-n muguri, să te-ndemne să te bucuri! Iar cărarea  cu flori vii, să te   poarte și să fii... ....primu-n trai cu voioșie Vorba balsam să îți fie Versul cu trăiri astrale  Răsuflări,  parfum de floare! Gânduri doar de construit Inimi calde de iubit Vase pline de bucate Pieptul plin de sănătate! Omule curaj să  porți Și să-l dăruiește la toți   În ferestre cu lumină, miere, faguri în stupină  Fructe în livezi și flori Să  ai pentru

Vise de lumină

                                                                 Motto: "Vis şi realitate -Voltaire Visam că-s împărat  pe-un colţ de rai, Iar tu - o fată care mă iubeai... Când m-am trezit, sărac ca-ntotdeauna, Î n loc să plâng, am râs... Şi-am râs întruna... Ai să-nţelegi vreodată bucuria?! Pierdusem doar un fleac... Împărăţia ."   Tu, minunea mea-ntâmplată O arvună dată sorţii Poţi să-nvii şi marea moartă Să-i retezi curajul morţii Geamăt ce se pierde-n foc  Dar sortit să strălucească N-avem voie, timp, sau loc,  Doar scânteie-n cuib de iască. De-ar fi zorii despărţiţi Printr-o axă-ntortocheată Zor cu zor ar fi grăbiţi Să se pupe încă-odată.  Rentâlniți dintr-o nevoie Şi cu dulcele pe buze N-avem loc, nici timp, nici voie  Printre doruri călăuze. Dureros si sec ne-ngână Un argint la tâmplă-n dar Să te țin aș vrea de mână  Printr-al timpului hotar Dar din vise nevisate  Fără pizmă, și noroc Plâ

S-a dat în vileag tăcerea

  S-a dat în vileag tăcerea  Motto:  “ Restul este tăcere .“  William Shakespeare   prin lucarne îngerii se văd mai întregi și mai vii decât visul dintâi lumina sparge cețuri fade de cuvinte   cât de simplu se-mpart la doi destine   nemurirea pe retine se scrie în pomul răbdării doar poame de rai acum nuntește-n noi o pace inimi zboară una către alta    mistere de întinerit bezne în foi albe-și fac așezământul și-n adevăr