Treceți la conținutul principal

Luciditatea cifrei doi

Te-aştept ! de parcă aşteptarea e coală albă de hârtie
Tăişul ei - o întâmplare, sfârşit ori început să-mi fie
mi-i negru negru albul zilei, nici zorii nu-mi zâmbesc de când
ai pus un punct atât de mic, rotund şi ai plecat râzând

Te strig! de parcă n-au auz, nici drumuri lungi, cărări subţiri
Curgând prin umbre verzi strivite de lunecoase amintiri
nu-i albă albă neagra spumă a îndoielii că te am
Copacul vieţii a pierdut frunzişul tot şi-i ciot un…ram.

Te vreau! De parcă vrerea toată s-ar oferi în dar la nuntă
Sau nou născutului ce-am fost, oricât destinul o să-ascundă
Amar amar e visul dulce, viu, tăinuit ca pe-o greşeală
a zilei ce mi s-a promis, lumina-i sfântă să nu doară.

Te-ascult! De parcă simfonie e pulsul gol de vreo minciună
Cine-ar putea să mă trezească cu adevărul prins de mână?
Prea tristă tristă e mirarea în haina ei mustind de vicii
Eu, sufletul amanetat risc şi-l salvez de-un şarpe-al fricii!

Te strig, Te vreau, Te-ascult, Te-aştept! Din setea mea izvoare curg
Vin răsărituri în cascade să ţeasă întregului amurg
Atât de vie… vie-i moartea, credinţa mea e din bazalt
Cu ochi albaştri-mi scaldă ruga o stea anume din înalt.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Revelații

Iz de tine… o răscoală Prin carcasa mea trezită Verde frunză de brioală Cu lucirea-ți netezită În sclipirea de petală… Dans de muguri străvezii Ploi fămânde-n zori de vară Risipite-n poezii Gust de fluture ce-și cară Coloritul prin câmpii… Mere timpurii-n fereastră Nopți oprite în sprâncene Doar mixandre într-o glastră Dramolete-n avanscene Vis etern în mintea noastră… Rest din răsărit plimbat Printr-o galaxie nouă Zumzet zvelt alăturat Doar fântânii-n ochi de rouă Cu iubire însemnat… (cuvinte, culori, taine și fiori - aDa nemescu)

Mi se...

  Opţiunile Administratorului Editare Comentariu Editare file proprii Ştergere Comentariu Editează postările de blog                Mi se-ntâmplă, tot mai des… coapsa surdă sângerândă pe-o streaşină a sorţii preş să fie… aşteptândă! *             Mi se cere, tot mai des… să-nchid ochii tot mai strâns pe-a destinului cărare să strâng urma… după plâns! *            Mi se scrie, tot mai des… pe manşetă albă, rece a cămăşii ce cuminte prin foc-de-gheaţă mă petrece *               Mi se pare tot mai des… că de-a surda urlă-n mine frici ce îmi despoaie blând temeri vechi ce strigă-n tine *             ...

Atât nimic răscolitor

…tăceri, tăceri risipite amar se despoaie ruşinate de-o ploaie cu gene întoarse-a mirare apoi s-au iubit îndelung pe aripi verzi smulse din gând şi-un rest ascuţit dintr-un punct… …surghiun îmi e devremele acum prea aplecat să guste din destul amuşinând târziuri, ademenind fiori în veghea unui ochi deschis, ghioc ascuns în flori …tăceri, tăceri mă-ndeamnă să-mi fac cuibul mut striga un sol pe coapsă, alt mesager pe gleznă mă vindecă de beznă, mă-ndeamnă să nu uit… nimicul şi-a uitat menirea, mi-e cald şi-mi este …mult pulsează roşul, doare dorul, dorit împătimit întregul este-un mit Picture -  Lilioara Macovei  - Corali